Mic tratat despre modul de rezolvare

Rezolv probleme. Știi, de ce? Pentru că pot. Și tu rezolvi. Știi, ce ne deosebește? Modul de rezolvare. Baza modului de rezolvare: creativitatea. Ea e variabila. Suntem precum cărțile din bibliotecă: aceleași litere, conținut… variabil. Așa credea și  Guy de Maupassant. Așa credea,  așa scria: simplu, concis, natural și… eficient. Un stil ”fort comme la mort”/ „tare ca moartea”…

(…)

Revin.

(…)

Rezolv probleme, nu dau sfaturi, doar informez…

(…)

Pentru creativitate, am citit ce nu mi-a plăcutCe nu avea sens, îi găseam eu unul. Sau schimbam sensul la… ce avea sens.

(…)

Modul meu de rezolvare: adaptez problema la soluție. Pe scurt: nu dau foc la moară, ca să omor șoarecii. Înlocuiesc moara c-o… râșniță. Fac asta,  pentru că… pot. Cu efort minim. Și-s creativ…

(…)

Desigur,  tu, acum, râzi.

(…)

Suntem chit. Și eu am râs, când ai spus că-i un mare adevăr în exprimarea: „Omul ud, nu se teme de ploaie”. Am râs pentru că-i un citat banal și ție îți plac citatele banale…

(…)

N-am vrut să-ți amintesc că, dacă omul este deja ud și mai stă și-n ploaie, are mari șanse să… răcească.  Am crezut că, poți și tu să schimbi sensul, la ceva care are sens…

(…)

Nici nu voiam să revin la subiectul „moara„,  pentru că, așa cum ți-am spus, sunt creativ și ar fi trebuit să înlocuiesc o locuțiune verbală (aceea cu „a da foc la moară„) cu o alta: „a da apă la moară„…

(…)

Deși, dacă inundam moara, scăpam și de șoareci… Mergea și moara mai repede… Apoi, puteam să râdem amândoi!

(…)

Chiar râdem?

(…)

Vezi, un alt mod de rezolvare a problemelor: râzând!

(…)

Numai că, atunci când râd sincer, oamenii nu folosesc creativitatea. În acest caz, creativitatea nu mai e baza modului de rezolvare. Spun aceasta,  ca să pot să schimb sensul la ce am susținut mai devreme, cum că variabila ar fi creativitatea…

(…)

Că tot am pomenit de Guy de Maupassant…

(…)

Modul de rezolvare care are la baza creativitatea  poate suferi de importante ”contaminări” naturaliste: patologice, monstruoase, macabre, bazate pe  „viziunea cea mai complexă, mai pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”…

(…)

Fă, tu, ceva! Încerc și eu.

(…)

N-are sens ca rezolvările să fie prea ”contaminate”… În acest caz, adaptează  soluțiile la probleme! Mă bazez pe completitudinea /1/ ta. Găsește un mod de rezolvare care să fie valabil în această și pentru această lume… Nu pentru toate lumile posibile. Acela este un mod de rezolvare absolut și nu-i de nasul nostru.

(…)

Avem nevoie de un mod de rezolvare… necesar. Mai ales pentru conflicte… Ar fi unul la îndemână: gândul bun! /2/ Dar e dificil să schimb sensul la ce are… sens. Cred că nici nu e cazul. Gândul bun este soluție unică…

***

___________________________________________

/1/ Informal, completitudinea unui sistem logic este proprietatea acelui sistem de a putea demonstra orice formulă adevărată.

/2/ Sfântul Părinte Porfirie – ”Antologie de sfaturi și îndrumări”, Editura Bunavestire, Bacău

Mic tratat despre necesitatea unui somn ușor

***
Îți pierzi timp, cultivând întrebări. Desigur, e opțiune existențială… La fel, ignoranța!
(…)
Uneori, întrebările sunt arme… Dar… Nici când ești bun ochitor, nu-i sigur c-ai nimerit ținta…
(…)
Două întrebări ar fi bine să nu ţi le pui: ”De ce m-am născut?” și ”Când o să mor?” Simplu: nu este treaba ta! Treaba ta este să faci primul pas spre credinţă. Chiar dacă nu vezi întreaga scară…
(…)
Apoi, ar trebui să lupţi pentru libertate. Omul ce crede, devine! Ne spune Ghandi… Important este să te crezi liber. Să crezi că nimeni nu te poate lovi fără permisiunea ta! Pune undeva piciorul şi stai acolo hotărât… Nu te preda!
(…)
Moartea nu e cea mai mare pierdere din viaţă. Cea mai mare pierdere este ceea ce moare în tine când eşti încă viu… Mort eşti, când trăieşti pentru opiniile altora… Mai bine priveşte (doar) ce fac alţii…
(…)
Nu-i musai ca să gândeşti tot timpul pozitiv, deși se spune că-s mai bune iluziile decât perfuziile… Uneori pozitivismul ne face să ne anihilăm anumite sentimente şi emoţii reale, devenind nişte roboţi. Oamenii plâng… Uneori, este negativ ca să fii pozitiv… Cumintele știe să aleagă. Și plânge…
(…)
Orice frământare îngrădeşte… Dacă la douăzeci de ani te crezi prost, apoi te convingi că până la cincizeci de ani o să te schimbi, iar la optzeci crezi că vei fi înțelept, s-ar putea ca această frământare o să-ți îngrădească vreo șaizeci de ani… Şi pe iniţiaţi gândurile îi doboară, chiar dacă ei cred că le sunt libere… Totuși, pentru tine, ar fi bine ca să-ţi prezumi libertatea. La douăzeci de ani, încearcă să-ți prezumi libertatea! Șaizeci de ani vei avea un fel de libertate și de somn ușor… Încearcă! Uneori reușești, alteori nu. Când reuşești, dormi mai bine… E foarte important, un somn uşor!
(…)
Libertatea este înțelegerea necesității unui somn ușor…
(…)
Oricum, te convingi mai bine, prin motivele pe care le-ai găsit singur. Sau prin cele pe care le visezi…
(…)
Acum, uită ce-ai citit până aici şi vei fi liber! A fost opinia mea… Încearcă să dormi… natural! Roagă-te!
(…)
Tu, ascultă!
(…)
Tu crezi că eu pot să dorm liniștit?
(…)
Uneori, nu! Adică, uneori da! Cu perfuzii… Așa… Îmi fac un stativ de perfuzie confecționat dintr-o cârjă quadro (din țeavă argintie) pe care o prind de spătarul unui scaun de bar… Preventiv, așez, alături, un scaun cu oliță Omega Eco… ”Agăț” o scurtă linie de perfuzare: cu norcuron și soluţii care conţin fentanil, droperidol, hidroclorură de nicomorfină şi bromură de pancuroniu până la… blegire/moleșire/bălmăjire/blejdire/turtire/clăpăugire/dăbălăzare/etc. Și fac la olița eco… E bine?
(…)
Nu!
***
Ție, trebuie să-ți ajute Dumnezeu! Roagă-L! Nu-L întreba de ce te-ai născut și de ce o să mori… Simplu: nu este treaba ta! Treaba ta este să faci primul pas spre credinţă. Chiar dacă nu vezi întreaga scară… În schimb, vei fi liber și o să poți să dormi… Somn ușor! Fără linie de perfuzare! Și fără olița eco…
***

Mic tratat despre Adevăr


Când adevărul tace, liniștea este o… minciună. Când adevărul tace. Atunci. (…) „Silence like a cancer grows…”/ „Tăcerea ca un cancer crește…” /1/

(…)

Flacăra adevărului arde jupuită de tăceri. Învăluit în tăceri, nu-l mai găsești pe nicio hartă… Faci așa cu amintirile… Pe care nu mai vrei să le… găsești. Crezi că nu mai ești o ființă vulnerabilă… Mai ești? Mai ești.

(…)

Adevărul e în tine. Adevărul tău. Tăcerea lui ești… tu. Nu poți să te jupoi… Doar îți ”argăsești pielea”…

(…)

Știi… ”Nimic nu se câștigă, nimic nu se pierde. Totul se transformă.” Așa ne-a spus domnul Lavoisier. Nu-i valabil acest principiu la Adevărul-Adevăr… El nu crește, nu scade, nu se transformă… La tăcerea-tăcere, poate fi valabil.

(…)

Ar rezulta că, după principiul enunțat, Adevărul nu există. Sau, tăcerile fac ca acesta să fie… Adică, oamenii fac ca adevărul să existe. Și, învăluit de natura umană, există un… adevăr al oamenilor. Unul care se străduiește să existe și să respecte principiul lui Lavoisier. O existență pusă în pericol de tăcerile oamenilor. („We have people unable to touch other people, unable to love other people. „The Sound of Silence” is about the inability to communicate.” – Paul Simon)

(…)

Astfel…

(…)

Pot înțelege că adevărul oamenilor nu este Adevărul-Adevăr… E o Taină… 

(…)

Ceea ce știu creștinii de două mii de ani…

(…)

Taina adevărului nu constă în lucruri, în idei, în simboluri, ci în Persoană, şi aceasta este Persoana teantropică /2/ a Domnului nostru Iisus Hristos: „Eu sunt Adevărul!” Adevăr deplin, nicicând micşorat, nicicând modificat, totdeauna unul, în deplinătate desăvârşită, totdeauna unul, şi ieri şi azi şi în vecii vecilor. Adevăr mereu ne­schimbat, neschimbat de vremuri, mereu infinit, mereu nemuritor, nemuritor chiar şi în cei muritori.” /3/

(…)

Hello! Hello, darkness!

(…)

”Nebunilor”, spun eu,  ”Voi nu știți

Tăcerea ca un cancer crește

Ascultați-mi cuvintele cu care s-ar putea să vă învăț

Prindeți-mă de brațe și s-ar putea s-ajung la voi

Dar cuvintele-mi cad tăcute, precum picăturile de ploaie

Și ca un ecou, în fântâna tăcerii.”/4/

(…)

Nu omorâți adevărul, prin tăcere!

***

_______

/1/ Simon & Garfunkel – ”The Sound of Silence”

/2/ Teantropie: atribuirea unor calități umane unor divinități

/3/ Belgrad, 1932, Ieromonahul Iustin Popovici

/4/

„Fools”, said I, You do not know

Silence like a cancer grows

Hear my words that I might teach you

Take my arms that I might reach you”

But my words, like silent raindrops fell

And echoed in the wells of silence.”

[Verse 4 – Simon & Garfunkel – ”The Sound of Silence” ]

Mic tratat despre micul dejun


Dacă nu te bagi deloc în viața unora, ești foarte singur… Sau, invers… Ei… E ca și cum ai lua, tot timpul, micul dejun, singur… Pare o indiscreție groaznică, dar n-ar fi rău  să-ți spună cineva c-ai pus prea mult pătrunjel și prea puțin usturoi în omletă … Ori, nu se pune usturoi? Pătrunjel, se pune?

(…)

Oricum, micului dejun  îi trebuie o minimă „ignoranță„… Altfel, „numai plicticoșii pot fi strălucitori la micul dejun„./1/

(…)

Știi ceva, „intruzivule” („magmaticule„)? La micul dejun se poate lua și prânzul,  și cina, și… Uneori. Alteori, poate fi… băut. Și… ”Micul dejun singur este ca şi şampania în lumina zilei.”/2/ Chiar dacă șampania nu are vârstă, are… demnitate.

(…)

Doar n-ai crede, că demnitatea e tot timpul fermecătoare… Stai! Nu te mira… Voiam să spun că are și micul dejun demnitatea lui: nu-l poate mânca/bea oricine… Așa că, fii atent în viața cui te… bagi. Și cu cine iei micul dejun…

(…)

Și, poate n-ar fi rău să știi că și manierele pot fi… vulgare.

(…)

Un mic dejun e… destin. Iar omleta poate fi un amestec de prejudecăți și ignoranță… Depinde cât pătrunjel și usturoi pui. Sau, nu se pune usturoi? Pătrunjel, se pune?

(…)

Pătrunjelul introduce sobrietatea în omletă. Usturoiul… Nu se pune pe inima friptă, în rest, combate… Helicobacter Pylori.

(…)

Și…

(…)

Cum decurg destinele

Ştiu doar intestinele.”/3/

(…)

”Treceți la masă, mă, ori vreți să vă chem cu lăutari! (…) Lasă brânza, jos! Lasă brânza, auzi? (…) Păi, acuma, dă-i și apă! (…) Acuma, o să mâncați câinele. (…) De ce,  fă,  să mâncăm cânele!„/4/

(…)

Înainte de… final.

După ce te-ai băgat în viața cuiva, poți să-i lauzi micul dejun. Nu te grăbi să-i  lauzi firea! Nici pe-a ta. Pot fi multe necunoscute. Ar fi mai bune multe rugăciuni…

(…)

Final.

Sărut-mâna, pentru masă! Că…

Nu mă pricep la certitudini. Nu știu să spun când un mic dejun e bun sau rău. Nu știu ce destin mi-e dat. De aceea, iau micul dejun… pe fugă. Cei care au certitudini, spun că micul dejun e… micul dejun. Nu ce se spune despre el. Oricum… În unele dimineți, ai nevoie ca tu să-ți creezi propriul răsărit.

–––

/1/ Oscar Wilde

/2/ J. D. Kerruish

/3/ Sever Purcia – „Rânza” (fabulă)

/4/ Marin Preda –  „Moromeții

Mic tratat despre zar

*** Poezia este spovedanie. Poetul își spovedește păcatele de bunăvoie, pentru a face ”rănilor” ușoară vindecare… ***

Ruletei vieții îi dau cu zarul ceas de ceas

Oare, cât mi-a mai rămas?

Aș vrea să fac o ”poartă”-n cer

Și zarul îmi este mesager.

*

Doi-unu, doi-unu

Zarul face pe nebunul…

Știu că unu-i soarele pe cer

Ce-i doi, rămâne să mai sper…

*** Curățați-vă sufletul, prin poezie! Când scrii versuri, să nu îți pară rău…***

Mic tratat despre simulări

Simulare. Știu să simulez. Cel mai bine simulez că sunt inteligent… Simulez chiar și anormalul. Nebunia o simulez, ca să ”conving”. Că-s inteligent. Aceasta e pentru specialiști…

(…)

Fac marketing cu Lumea. Principiul lui Jules Renard (I):Poți să fii un cerebral răutăcios; nu trebuie să fii bun decât în fapt!”

(…)

Din păcate, nu pot să simulez că-s un om bun. Așa că, lumea ar putea să spună despre mine că-s… și că nu-s… Deci, în ceea ce mă privește, lumea minte. Pentru că o mint. Știu că lumea crede despre adevăr că-i… imaginație. Dar bunătatea nu-i imaginație… Trebuie să fie… în fapt. Cred că aici e dificultatea înțelegerii… Ce-i greu de înțeles, nu place… Dar… Niciodată bunătatea nu mi-a rezolvat… problemele. A trebuit să mă folosesc de… simulări. Bunătatea m-a împiedecat să nu calc pe cadavre, ci să le ocolesc… Pe unele le-am ocolit mai mult decât meritau, dar a… meritat.

(…)

Dar…

(…)

Cred că renunțarea la simulare, nu-i schimbare de destin, e o ”îndulcire”… Mi-ar fi mai ușor, dacă s-ar schimba… lumea. Deși, ca să fii bun, tot timpul este posibil… Iar lume nu se schimbă…

(…)

Când lumea minte, umflă detaliile… Prin umflarea detaliilor, socializăm. Eu știu că-i așa.

(…)

Așa că…

(…)

Bun venit, între oameni! Între prieteni, nu pot să zic. Un om inteligent nu are prieteni. Nu știu dacă-i rău.

(…)

Crezi că un om bun are? Probabil că nu, dar el este prietenul tuturor… Nu pierde niciodată o oportunitate de a-i face pe alții fericiți, chiar dacă trebuie să îi lase singuri, pentru a se bucura de aceasta…. Cam așa.

(…)

Se spune că dacă nu mai vrei să-ți vezi prietenii, ești… ”vedetă”. Probabil. Oricum,  e bine să-ți mai schimbi prietenii.Ca și ordinea  hainelor din șifonier… Nu-i o vină… artistică.

(…)

Totuși…

(…)

M-am săturat de simulări. Când mă privesc în oglindă, oglinda nu mă minte. E un prieten bun. Și… Nu vreau să-l scuip pe cel din oglindă!

(…)

Vreau ca lumea să se schimbe?

(…)

Păi…

(…)

Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume.” [1]

(…)

E cazul să mă înrolez în armata bunătății. La ”arme”! Pentru început, o să le arăt cât de bun combatant sunt… Ca o… compensație. Fără simulări. N-o să mai văd cum e lumea și nu mai vreau să fiu ca ea… Nu cer dobândă pentru acțiunile de caritate…

(…)

În viața omenească sunt trei lucruri importante. Primul este să fii bun. Al doilea, să fii bun. Al treilea, să fii bun.” [2]

(…)

Și, pentru simularea inteligenței, o întrebare retorică: „Ce înțelepciune, poți afla, mai mare decât bunătatea?” [3]

(…)

Concluzionez: simularea inteligenței, nu poate fi decât vanitate! Gata!

(…)

Schimb și regulile marketingului… Aplic principiul lui Jules Renard (II):E mai ușor să fii generos, decât să regreți că nu ai fost.”

(…)

Doar o vorbă.

Nu mai vreau să fiu o… mașină. Deși m-am ”specializat”…

Definiția inteligenței artificiale a fost dată de John McCarthy în 1955: “o mașină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”.

Mai amplu, inteligența artificială vizează studiul și designul agenților inteligenți, sisteme care percep mediul înconjurător și maximizează șansele propriului succes, prin comportament.[4]

_____________________________________

[1] Neale Donald Walsch – ”Conversaţii cu Dumnezeu” (1997)

[2] Henry James

[3] Jean-Jacques Rousseau

[4] Stuart J. Russel; Peter Norvig – ”Artificial Intelligence: A Modern Approach”, 2003, New Jersey

Mic tratat despre rutină


Un joc are, în general, puține reguli… Totuși, par a fi o… diversitate.

(…)

Ai  încercat, vreodată, să schimbi regulile știute ale vreunui joc?  Dacă răspunsul este afirmativ, poți să constați că diversitatea se menține, dar jocul nu mai place multor jucători…

(…)

De ce?

(…)

Pentru că rutina educațională ne-a „învățat” să credem că anumite acțiuni trebuie să se desfășoare numai după reguli… moștenite. Astfel, rutina creează… rutină.

(…)

E limpede.

(…)

Regulile se eternizează. Regulile, da! Noi, nu! Rutina relativizează adevărul și umbrește străluciri…

(…)

Găsești vreo magie în rutina zilnică? Nici dacă înțelegi –strict- prin magie vrăjitorie, nu găsești… Rutina stabilește… limitele vieții.

(…)

Pentru cei mai mulți dintre noi, fiecare zi este o suită de gesturi mecanice care nu mai produc nicio plăcere. Le facem instinctiv, uitând să ne bucurăm de ele. Este adevărat, dar nu-i musai să ne bucurăm. Este o parte necesară a existenței. Mai bine, pentru așa ceva, ar trebui să mulțumim lui Dumnezeu. Ca pentru toate, de altfel. Păi, se bucură cineva că respiră, non-stop? Nu.

(…)

Rutina ucide visuri.

(…)

Până și dragostea are rutina ei. Nu-s competent să spun, dacă-i bine sau rău… (Unii psihologi consideră că rutina zilnică poate deveni o dovadă de dragoste, atunci când include ritualuri simple, dar importante, cum ar fi: micul-dejun împreuna; un sărut înainte de a pleca la muncă; un telefon sau un mesaj de dragoste în timpul pauzei de masă… Rutina consolidează relațiile în familie.)

(…)

Mersul la serviciu este o rutină, dar ce faci acolo s-ar putea să nu fie… Depinde. De tine sau de alții.

(…)

Căsătoria este rutină. Rutina de a fi ”legitim”… Iubirea, nu-i. Iubirea n-are reguli, n-ai ce să respecți: este sau nu este!

(…)

Rutina este și bună. Ca să te informezi. E ”alma mater” / ”nourishing mother”/ ”mama hrănitoare” a spiritului…

(…)

Sfat.

Fiţi un adept al experimentelor. Eliminaţi rutina. Cunoaşteţi restaurante noi, cărţi noi, teatre noi, prieteni noi; mergeţi în fiecare zi pe un alt drum la serviciu, schimbaţi-vă destinaţia de concediu în fiecare an, faceţi ceva nou şi diferit în acest sfârşit de săptămână.” /1/ Adică, diversitate, arome, alegere și… asumare.

–––––

/1/ David Joseph Schwartz – ”THE MAGIC OF THINKING BIG” Copyright © 1959, 1965 by Prentice-Hall, Inc. First FIRESIDE EDITION, 1987, Published by Simon & Schuster, Inc.

Mic tratat despre transformarea teoreticului în practic și… invers


Pisica grasă nu prinde șoareci!” Se spunea așa, până mai ieri… Păi, atunci, cum de-i grasă? Aha! I se aduc.. Mulţi. Prea mulţi. Prea mulţi îi aduc şoareci. S-a făcut grasă. Prea grasă. Mult prea grasă…

(…)

Acum nu mai prinde (practic!) șoareci, pentru că reflexul aducătorilor s-a format… Şi-a format (şi ea!) reflexul de-a primi… Acum, pisica ştie numai în mod teoretic cum se prind şoarecii. În mod practic, şoareci are! Teoreticul se transformă (uluitor!) în practic… Chiar și invers! Societatea mâţelor a descoperit un perpetuum mobile. Deh! E un perpetuum mobile pentru un… perpetuum imobile! Totodată, are loc,  așa cum ne învață Freud,  ”procesul de transformare a visului latent în vis manifest” pe care l-a numit  ”lucrarea visului”… Mă rog, o lucrare… (Non credo, oro! / Nu cred, mă rog!)

(…)

Merge! Să uităm că pisica grasă nu prinde şoareci! E timpul, pentru că… prinde! Și că ulciorul nu merge de multe ori la apă… Merge!

(…)

Multe s-au schimbat în această lume, fără ca filosofii să contribuie cu ceva!

(…)

În acest moment, concluzionăm (analizând evidențele!) că filosofii nici n-au reușit să schimbe lumea… Cel puțin, așa spera Marx: „Filosofii n-au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba” [1]. Domnul Karl a stabilit (korrekt, nicht wahr?) prin al său materialism dialectic: ”Materialismul dialectic a înnoit şi a îmbogăţit gnoseologia (teoria cunoaşterii) prin tezele sale privind cognoscibilitatea lumii, caracterul activ al procesului de cunoaştere, caracterul obiectiv şi concret al adevărului, dialectica relativului şi absolutului în procesul cunoaşterii şi, mai ales, prin dezvăluirea rolului practicii în cunoaştere”.

(…)

Ei, da! Marx ne-a dat o direcție nouă (eine neue Richtung…), totuși… (”An jedem Punkt seines Lebens kann man eine neue Richtung einschlagen” / ”În orice moment din viața ta, poți să o iei o nouă direcție”, ne sfătuia și Erwin Koch…)

(…)

Pentru filosofi: dezvăluirea rolului practicii în cunoaştere ne lămurește, pe deplin, de ce pisica-i grasă, chiar dacă nu mai prinde (ea!) șoareci. Totodată, prin îmbogățirea gnoseologiei putem să pricepem, în sfârșit, de ce ulciorul poate să meargă de câte ori vrea la apă… Trebuie (doar) să știm cum să căutam temeiul unic al fenomenelor naturale. Lămuriri ne-a lăsat Thales… Tot el ne-a limpezit gândirea despre asemănare. Cu foarte puțin efort, chiar găsim similitudini între pisica grasă și ulciorul des-mergător la apă… Mai ales că, Pavlov ne-a explicat și șmecheria cu reflexul… Așa că, fraților, e logic (și științific!): există temeiul unic!

(…)

Pentru analiști:  datorită șoarecilor pe care îi prinde (fie și în mod teoretic) pisica,  în modul cel mai practic, e grasă ! Și invers, practic, pisica este grasă, pentru că ea prinde șoareci, chiar dacă-i prinde în mod teoretic! Pisica, în lumea modernă din zilele noastre, are libertatea de alegere a diverselor moduri… Clar?! Deci: tot timpul ea are șoareci! Nici nu mai contează cum îi prinde! Ce-i aşa greu, de priceput?

(…)

Pentru ingineri: Deși nu schimbă energie cu exteriorul, sistemul mâțelor grase violează ireversibilitatea fenomenelor. Le pot face (tot timpul!) reversibile! Clar?! Adică, perpetuum-ul mâțesc este un perpetuum mobile de speța a III-a. Ce-o fi aşa de greu de priceput?

(…)

Pentru ceilalți: Pis-Pis! Pis-Pis! Pis-Pis!  E clar: voi ați priceput!

Pentru toți: Natura lucrurilor este mult mai ușor de înțeles atunci când le vezi formându-se încetul cu încetul, decât atunci când le  privești gata formate.” [2] Trebuie să-i mulțumim lui Thales din Milet, pentru că a introdus în gândirea europeană modalitatea filosofică de explicaţie a lumii ca lume, a omului ca om, a pisicii ca pisică, folosind orientarea reflecţiei, în primul rând, asupra universului, apoi, a ulciorului, a aducătorilor de șoarecietc. A creat, astfel, mijlocul  pentru a afla începutul, temeiul, substratul tuturor lucrurilor, principiul (arhé), datorită  căruia un lucru ia naştere, fiinţează şi poate fi cunoscut. [3]

(…)

Concluzie.

Datorită noii direcții (indicate de Marx) și al dezvăluirii rolului practicii în cunoaştere, ne-am lămurit, pe deplin, de ce pisica-i grasă, chiar dacă nu mai prinde (practic!) șoareci. ”Raportul originar între logică și știință s-a inversat într-un fel notabil în vremurile moderne.“ [4]

Lămurire.

Un lucru nu e lămurit: de ce i se aduc pisicii grase șoareci? Aș încerca eu un răspuns, lămuritor pe deplin: pentru că ulciorul merge de prea multe ori la apă! Era un mit cum că n-ar putea să meargă de prea multe ori… Pfui! Ce șțiam despre mituri, nu mai e valabil… Adică, știam că prin intermediul mitului se cunoaşte şi se „retrăieşte” originea şi structura realului, spre a putea fi folosit și stăpânit…

(…)

Să nu fim triști!

(…)

Ne-a mai rămas ceva (din ce știam despre mituri): gustul minunării și dorința participării la misterul lumii.  ”Vai, cât de grasă e pisica!” (S-a făcut grasă. Prea grasă. Mult prea grasă… A uitat că ”an jedem Punkt seines Lebens kann man eine neue Richtung einschlagen”/”în orice moment din viața ta, poți să o iei o nouă direcție”…)

(…)

Rânjet filosofic.

Aici, ne șoptește ceva Baruch Spinoza (în ”Tratatul despre îndreptarea intelectului” -capitolul ”Finalitatea etică a îndreptării intelectului”): “ceea ce oamenii, aşa cum rezultă din faptele lor, preţuiesc ca pe cel mai mare bine, se reduce la aceste trei, anume: bogăţie, onoruri, plăcerea simţurilor”.

(…)

Zâmbet filosofic.

O fi ea viaţa evoluţie şi transformare, dar transformarea, nu-i, în mod obligatoriu,  o… umflare. Am conchis eu aceasta, după o ”discuție” aprinsă cu… Carmen Harra (”Get special steps to attracting abundance”)

Final. Două teoreme.

Teorema paralelismului la pisici

”Două pisici sau mai multe pisici sunt paralele între ele,  dacă și numai dacă sunt la fel de grase și dacă și numai dacă fiecare fir din blănița uneia e paralel cu fiecare fir din blănița celeilalte.”

Teorema egalității pisicilor

”Două sau mai multe pisici sunt egale între ele, dacă și numai dacă sunt paralele între ele și dacă și numai dacă primesc, zilnic, același număr de șoareci.”

***

______________________________________

[1]Teze despre Feuerbach”

[2] René Descartes

[3] Turcanu Gheorghe – ”Istoricitate și permanența în problematica filosofiei. Istoria filosofiei – temeiul înțelegerii adecvate a condiției umane”

[4] E. Husserl – ”Logică formală și logică transcendentală” (introducere, trad. fr., Paris, 1957)

Mic tratat de micropolitologie

(Nu se studiază la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (S.N.S.P.A.), pentru că-i o școală de guvernare…)

–***–

Preambul *** Preamble *** Préambule *** преамбула

În România, știința politică are o tradiție, dar nu are un strămoș recunoscut. Pentru elevii/studenții din generația născută după cel de-al doilea război mondial, au fost propuși diverși maeștri ca părinți fondatori; ar putea fi Machiavelli, Karl Marx, Lenin, Ceaușescu, Iliescu, Băsescu și, astăzi, Miles Mraconia ( J ), printre alții. Să începem cu remarci din anumite studii, înainte de aprofundarea domeniilor de interes…***  In Romania, political science has a tradition but it does not have an eponymous ancestor. To the students of the generation born of the second world war, various masters proposed as founding fathers; it could be Machiavelli, Karl Marx, Lenin, Ceauşescu, Iliescu, Băsescu and, today, Miles Mraconia, among others. Let’s start with remarks about the studies before listing the areas of interest … ***  En Roumanie la science politique a une tradition mais elle n’a pas d’ancêtre éponyme. Aux étudiants de la génération issue de la seconde guerre mondiale, divers maîtres ont proposé comme pères fondateurs; ce pouvait être Machiavel, Karl Marx, Lénine, Ceaușesco, Iliesco, Băsesco et, aujord’hui, Miles Mraconia, parmi d’autres. Commençons par des remarques sur les études avant d’énumérer les centres d’intérêt…  ***  В Румынии у политической науки есть традиция, но у нее нет одноименного предка. Для учеников поколения, родившихся во второй мировой войне, различные мастера предлагали отцов-основателей; это могли быть Макиавелли, Карл Маркс, Ленин, Чаушеску, Илиеску, Бэсску и, сегодня, Майлс Маркония и другие. Начнем с замечаний об исследованиях, прежде чем перечислять интересующие нас области …

–***–

Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner. [1]

Şi mai trebuie să ştim că ajutorul extern trebuie înţeles ca un  transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate către oamenii bogaţi din ţările sărace. [2]

Iar dacă tu crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa când o să fie gratuit! [3]

Să nu uitam că, în general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora. [4]

Pentru că, guvernul este o mare invenţie, prin care toată lumea se chinuie să trăiască pe cheltuiala altora. [5]

Şi apoi, un guvern suficient de mare, încât să-ţi dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic să-ţi ia tot ce posezi. [6]

Iar noi nu am înţeles că democraţia trebuie să însemne mult mai mult, decât doi lupi şi o oaie care votează ce să mănânce la cină. [7]

Şi nici că răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei. [8]

Nici o viaţă, libertate sau proprietate nu este în siguranţă, atâta timp cât aparatul legislativ este în sesiune. [9]

Păi de ce are nevoie ţara asta: mai mulţi politicieni fără loc de muncă! [10]

–-***–-

______________________________________

  • Bibliografie

[1] Winston Churchill

[2] Douglas Casey

[3] P.J. O’Rourke

[4] Voltaire

[5] Frederic Bastiat

[6] Thomas Jefferson

[7] James Bovard

[8] Winston Churchill

[9] Mark Twain

[10] Edward Langley

Mic tratat de românistică (Ținutul Ardealului)


***

Din ciclul: ”Fript cu lapte, suflă și-n brânză!” sau în traducere pentru U.E. : ”Why are you silent for so long?

***

Decorul (caragialian).

Un salon de frizerie de mahala. Mobile de paie. Ușa și fereastra de prăvălie în fund. La dreapta, în planul întâi o ușă; în planul al doilea ”un lavabo”. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenei printr-un ”paravent”.

Personajele.

Nu-s d’ale lui Caragiale, că-s din Ardeal.

***

– No, amu’ îi bai!

– Noa, nu-i bai!

– Cum o fi? S-o regularisît  hoțîia…

– Noa, bistoș, o fi cumva, că doară niciodată n-o fost să nu fie nicicum!

(…)

– No, hai să merem la o cafă!

– Noa, să merem, dară, că sărăcim de-atâta vorbă dezgolită!

***

Concluzia lui  Vergiliu („Eneida”, I, 11).

”Tantae molis erat Romanam condere gentem.” / „Atâta trudă a cerut întemeierea poporului roman.”

Concluzia mea.

Si tu vales, bene est! Ego valeo. / Dacă tu ești sănătos, e bine! Eu sunt sănătos.

Concluzia diasporei.

Se stai bene è cosa buona. / So massive was the labor of founding the Roman line.

***