Mic tratat despre educație

Rău până la os. Am fost sportiv de performanță. Pentru performanță trebuia să fiu „rău până la os”… Așa m- a „educat” antrenorul meu. Dom’ Profesor . O canalie. Ne antrena 4 ore. Zilnic. Cam mult, pentru niște copii… Fiecare greșeală era „taxată” cu un număr de palme, urecheli etc. M-a „antrenat”, astfel, timp de 4 ani. De la 11 ani. Scopul: să câștigăm competițiile, cu orice preț. De multe ori, aceasta era considerată adevărata performanță…
(…)
Tot de mic, am respectat regulile care țin de bunul simț… De la tata am învățat asta. Alte reguli: nu le suport și iau atitudine!
(…)
Revin.
(…)
După 4 ani de antrenamente dure, am devenit și eu un… dur. Aveam suficientă masă musculară, ca să nu mai suport palmele lui dom’ profesor… Așa că, după o ultimă pălmuire, profesorul a rămas cu mai puțini dinți în gură și s-a „odihnit” 45 de zile la spital…
(…)
Știi…
(…)
Devenisem „rău până la os”. Aveam atitudine.Rea până la… maxilar.
(…)
Mda.
(…)
Educația formează… atitudinea.
(…)
Totuși…
(…)
Atitudinea nu este ceva precis: nu este negativă, nu este pozitivă, ci… „cameleonică”. Cam ca educația primită…
(…)
Sunt momente când ești disperat să supraviețuiești… Aici cameleonismul te poate ajuta… Important este să nu „disperi” toată… viața.Și e o adevărată artă (dar de la Dumnezeu) să supraviețuiești onorabil cu resurse puține.
(…)
Tot educația…
(…)
Uneori, nu-i prea bine să educi pe cineva ca să nu plângă, când ar trebui să plângă. Adică, nu-i musai să gândești ceea ce crezi tu că-i pozitiv… Pentru că și tu, pedagogule, ești limitat în a ști ce e bine… Uite… Pedagogul meu credea că-i bine să fii rău până la os… Și a simțit-o până la… osul lui.
(…)
Dar …
(…)
Atitudinea nu trebuie să fie disproporționată.Ca și forța.E nevoie de bun simț și de… credință. „Rău până la os” nu-i pentru oameni. Poate pentru
un „Pit Bull Terrier”. Acesta poate fi „bad to the bone”…
(…)

Cunoașterea și eliberarea răului din tine nu se face pe tărâmul competiției… Cu o excepție: când ești în competiție cu… tine. Doar că, aici, ai nevoie de pedagogi care nu te vor educa ca să câștigi cu orice preț… Deși n-ar fi rău să ai victorii împotriva ta… Te pot învăța să-ți intre în „rezonanță” ego-ul cu… ecoul. Atât, cât să „auzi” cum ești.

P.S. De mic sunt alergic la sânge. De când i-au „zburat” dinții profesorului… De atunci, n-am mai lovit pe nimeni. În nicio competiție… Nu strivesc nici gândacii… E singurul lucru bun dobândit după educația „rău până la os”.

Mic tratat despre manifestările culturale

(…)Știi, ce fac aici? Mă dezbrac de emoții și mi le păzesc. Cu grijă. „Omnia mea mecum porto!”
(…)
M-am hotărât…
(…)
Nu mai merg la… manifestări culturale.De ce m-aș duce într-o lume plină de chelioși, păroși, burtoși, slinoși, frustrați, cu pretenții de educați…  Într-o lume unde nu afli nimic,  dacă ai citit manualele școlare pentru clasele  V – VIII… /1/ Într-o lume cu miros de votcă și tutun.
(…)
Lumea manifestărilor culturale este scena concursului „Geniul Neamului”. O lume a disperaților… „Dacă nu i-au premiul Uniunii (Scriitorilor, Compozitorilor etc.) nici acum, mă sinucid!” Pfui! De ani buni, nu-l ia, dar n-o… face! Deh! Oamenii fără opiniile lor. Doar  cu „părerile”… altora.
(…)

Lumea manifestărilor culturale are și o nebăgată în seamă minoritate: culții. Pe cale de dispariție de la… manifestări. Nici nu mai sunt invitați… A devenit lumea snobilor.

(…)
Final.
„Se conturează patru caste, raportate la cultura naţională: culţii, oculţii, inculţii şi desculţii.”/2/
La manifestările culturale e… toată lumea. Pe care pot s-o văd și pe stradă… Așa că… Mă pot retrage în ascunzătoare. Mă dezbrac de emoții și mi le păzesc. Cu grijă. „Omnia mea mecum porto!”

––––
/1/ perioada când se acumulează mecanic informațiile…
/2/ V. Butulescu  – „Vorbe în vânt”, 2018

Mic tratat despre plâns

Te-ai gândit, vreodată, cumar fi lumea fără tine? Dacă nu, n-o face… Dacă da, nu te răzbuna!

(…)

Urmează sfatul lui Kant: „Poartă-te în așa fel încât, dacă Universul ar fi să se ia după tine 24 de ore, să nu se ajungă la haos.”

(…)

În rest, n-ar fi rău să știi că toți oamenii sunt de… plâns. Dacă, totuși, plângi pentru alții, plânsul să nu-ți înece existența.

(…)

Există un plâns egoist: să plângi numai pentru tine! Fă-o! Trebuie mai întâi să-ţi vină să plângi ție însuți/însăți… Apoi îți datorezi viața…

(…)

Revin la Kant.

Nu te plânge că ești strivit, dacă te-ai făcut vierme.”

(…)

Final.

Când îți vine să plângi, fă-o, dar să nu aștepți ca să te salveze cineva… Când plângi, să râzi de… durere! Dacă te crezi ”de fier”, să nu plângi! Lacrimile te ”ruginesc”. Dacă ești ”de lemn”, lacrimile fierbinți te… întăresc.

Ai grijă și cum plângi!

Mic tratat despre caracter

Lumea este orgă. Dumnezeu o pornește și începe… dansul.” A rostit așa tatăl lui Heydrich. Acel Heydrich…

(…)

Reinhard Tristan Eugen Heydrich, membru marcant al partidului N.S.D.A.P.,  Obergruppenführer în SS și general de poliție, șef mare peste Gestapo… Tatăl lui Reinhard  a fost un om instruit, cultivat… Bruno Heydrich, era cântăreț de operă, compozitor și fondatorul unei școli de muzică … Bunicul lui, din partea mamei, a fost directorul Conservatorului din Dresda… Acel Heydrich a primit o educație de nivel ridicat… Mai ales, o educație muzicală de high level… Aceasta nu l-a împiedicat să fie un mare criminal, un caracter infect… A fost un instruit, fără a fi un… om. Astfel, l-a contrazis pe Platon care credea: „Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale„, dându-i dreptate lui Cicero: „Caracterul fără inteligență poate multe, însă inteligența fără caracter nu valorează nimic„…

(…)

M-am gândit… Caracterul nu prinde „formă„, când iei o decizie, ci e „formă” de mult luată… Uneori, se manifestă prin profesii. Uită-te la agenții de vânzări sau la avocați…  Sau la politicieni. De exemplu.

(…)

Să nu uităm.

Oamenii cu curaj şi caracter le par întotdeauna stranii celorlalţi.”/1/

(…)

Și…

(…)

Lumea este o orgă. Dumnezeu o pornește și începe dansul. Dansează Caracterul cu Destinul… Muzica de orgă este muzica eternității. Pe ritmul ei, trupul ar trebui să se ducă-n criptă, iar sufletul ar trebui să rămână în biserică… Depinde de dansul amintit și de fondul muzical specific tragediilor și comediilor…

(…)

Final.

Un caracter puternic îi răspunde cu un invariabil ”NU!” diavolului… (”Und was soll ich dagegen dir erfüllen?”/ ” „Și ce dorești de la mine în schimb?” /2/ )

––––––––

/1/ Hermann Hesse – „Demian

/2/ Johann Wolfgang von Goethe – ”Faust” (1808)

Mic tratat despre conștiință și subconștient

***
Conștiința și Subconștientul nu sunt substantive… Conștiința și Subconștientul sunt… verbe. Se referă la procese, nu la obiecte… Verbele au forță conectivă. Fiind proprii Ființei-Om nu-s atribute, pot fi (cel mult!) adjective (numai ca parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unei ființe)… Dacă le vom accepta ca ”verbe” nu vom mai avea ”încurcături” lingvistice.
(…)
De exemplu: Conștiința este substantiv de genul feminin la români, la nemți este substantiv de genul neutru: das Bewusstsein (zum Beispiel: Wir finden einen Weg, das Bewusstseinwiederzuerlangen”/ de exemplu:  ”Sugerez să găsim o metodă/cale de a ne redobândi cunoștința”). La Subconștient ne potrivim…
(…)
În ceea ce privește Subconștientul, nu-l contrazic cu mânie pe Freud, doar îi reamintesc că, pe vremea lui, Neurologia, față de cea din zilele noastre, era un fel de mașină Turing /1/ nedeterministă față de super-computerul Titan/2/
(…)
Susțin cele scrise, nu numai pentru lămuriri lingvistice, ci pentru ”umanizarea” unor noțiuni. În acest mod, le putem scoate din domeniul abstractului. E drept, pentru reflectarea psihica a realității, omul are nevoie de abstractizare, dar nu-i nevoie ca, pentru luarea unor decizii corecte, să-L bage pe Dumnezeu în laborator… Chiar dacă Dumnezeu nu interzice cunoașterea…
(…)
Cum ar fi, dacă, într-o zi, la ușa laboratorului tău, auzi o bătaie în ușă, deschizi și zărești un bătrânel care-ți spune: ”Salut! Sunt Dumnezeu, aș vrea să intru!” și ți-ar zâmbi? Crezi că, în acest caz, Conștiința ta este un simplu substantiv? Te grăbești cu logica și concluzionezi că Dumnezeu folosește hipnoza?
Nu! Subconștientul acționează/intervine în activitatea proceselor mintale și inima bate mai repede, respiri mai repede… Subconștientul este ”o magazie” de acțiuni… Un fel de predicat… multiplu.
(…)
Cred că mai trebuie să aducem niște ”lămuriri” gramaticii…
(…)
Adică…
(…)
Când predicatul multiplu (Subconștientul) este așezat după Subiect (Omul-Ființă…), pe lângă acordul formal, corectat și recomandat, este tolerat, admis, acordul prin atracție cu primul termen al predicatului (Conștiința?)…
(…)
Dacă, totuși, vei considera Conștiința un substantiv, te rog, ca, atunci când o descrii, să scrii așa: ”Conștiința este frumoasă, atrăgătoare și sexy”. Chiar și folosirea numelui predicativ multiplu e ceva mai mult decât…

***

/1/ Versiune abstractă a mașinii Turing universale este funcția universală, o funcție calculabilă care poate fi utilizată pentru a calcula orice altă funcție calculabilă

/2/Titan, supercomputer de la Oak Ridge National Labs, una dintre cele mai puternice mașini de calcul de pe Terra, cel puțin, pentru o perioadă nu prea lungă…

Mic tratat despre atenție

Singurii care sunt foarte atenți pe stradă sunt polițiștii și infractorii…

(…)

Restul, după cumpărături…

(…)

Mă defulez, privindu-i. Mie nu-mi mai pasă, dacă  mai sunt atent. Privesc cu nepăsare. Adaptare.

(…)

Așa îmi explic de ce „îngheț” în fața pericolului. Pentru că mi-am pierdut frica de moarte…. Nu-mi pasă! De moarte. E o teribilă siguranță morală…

(…)

„Cu atenţie şi cu ascultare, ajungi să faci orice.”/1/ Dar eu nu mai vreau să fac orice… Așa am suficientă putere ca să suport viața… Și accept moartea… Și… „Ce nu poate fi spus, trebuie spus… Moartea nu este un eveniment al vieții. Moartea nu se trăiește.”/2/

(…)

Așa…

(…)
Așa îmi activez functiile catharsice și-mi eliberez multe tensiuni. Iar lumea este „tot ceea ce mi se întâmplă”, fie că sunt foarte atent sau nu…

(…)
Fără a fi un delăsător…

(…)


Pot  să exprim un sentiment adecvat,  numai în scris, pentru că lumea e preocupată de cumpărături, iar scrisul îmi rămâne… Ș-apoi, nu cred că-l vor citi nici polițiștii și infractorii… Doar eu.
***
Afară plouă. A observat cineva? Desigur. Cei care trebuie să meargă la cumpărături. Anumite lucruri nu trebuie amânate… Și ploaia aceasta… Mie nu-mi pasă… Mi-am ascuns ploaia în suflet… Așa am rezervorul meu pentru… scris și pentru plâns. „Călimara” plină.

***

–––––
/1/ Hector Malot – „Singur pe lume

/2/ Ludwig Wittgenstein – „Tractatus Logico-Philosophicus”

Mic tratat de lingvistică comparativă

Ieri m-am plimbat, prin bâlci, într-un oraș din Vest. (Ein Jahrmarkt kam in die Stadt… / În oraș, sosise un bâlci…)

Praf, zgomot, mici(!) și… înghețată. Am poftit la… toate. Acum, am, deja, pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză și encefalomielopoliradiculonevrită… Tot astăzi am suferit și o…  gastropiloroduodenojejunostomie.

Mă simt de parcă aș fi înghțit difosfopiridinnucleotidpirofosfatază, diclordifeniltriclormetilmetan și… toată limba română. Și, în plus, ceva…

Cred că ar fi fost mai bine dacă făceam un test al cărnii pentru mici… L-aș fi făcut, dar șeful laboratorului era… neamț. M-a întrebat ce vreau și dacă am auzit de ”Rechtsschutzversicherungsgesellschaften” / ”Companii de asigurări care oferă protecție legală”. Până să-i spun că n-am auzit și că vreau un test prevăzut de ”Rindfleischetikettierungsüberwachungsaufgabenübert” /”Legea pentru delegarea monitorizării etichetării cărnii de vită„, s-a terminat programul de lucru…

Scheiß Verordnung! / Dă-l dracului de program! Am înghițit și limba germană… Ja, ohne Scheiß./ Da, fără glumă!

Acum zac. La spital.

Cred că și cuvintele mele lungi sunt bolnave. / Ich denke, meine langen Worte sind krank. Mă tratez, evitând să pronunț, în germană,  777.777 (siebenhundertsiebenundsiebzigtausendsiebenhundertsiebenundsiebzig) și, mă refugiez în limba rusă, murmurând: ”рентгеноэлектрокардиографического, рентгеноэлектрокардиографического!

Nu știu ce-nseamnă, dar simt că am nevoie… Deh! Cuvintele acestea au și dau… palpitații. De altfel, așa mi-a confirmat și un medic danez aflat acolo în ”Speciallægepraksisplanlægningsstabiliseringsperiode” / „Perioada planului de stabilizare pentru practica unui medic specialist”…

Așa.

Nu-s lingvist, dar mă tratez! După cum se vede.

(…)
Acum ar trebui să-ți spun: la revedere!

(…)

Je suis peut-être vieux-jeu, mais je crois que les adieux sont mieux si on les fait en personne. / Numește-mă de modă veche, dar cred că saluturile de la revedere sunt mai bune față în față.

(…)

Sabes, hay otra regla que dice que está bien ponerse triste cuando dices adiós a un nuevo amigo./ Știi, mai este o regulă care spune… e ok să fii trist când îți iei la revedere de la un prieten nou.

(…)

Bog te blagoslovio! / God bless you!

Mic tratat despre prieteniile omului

***
Multe prietenii ți le faci în copilărie, în școală și, pentru unii, în armată… Acestea nu se uită. Specialiștii le numesc grupuri primare. Consider că e o definiție… seacă. Sunt legături afective sincere, pentru că nu-s dictate de vreun interes.
(…)
Individul-om caută prietenia semenilor, înaintea desăvârșirii dezvoltării intelectuale… Este o prioritate a vieții: omul are nevoie de prietenii sincere, înainte ca absurdul să umple lumea lui! O prietenie sinceră ruinează temeliile absurdului…
(…)
Crescând din punct de vedere intelectual, omul devine un straniu arhitect al absurdului. Uneori, devine un arhitect mândru de eșafodul pe care și l-a construit… Adeseori, devine un autentic solitar… Pare un paradox al vieții: desăvârșirea morală și intelectuală anulează prietenii; îl duce pe omul evoluat într-o sferă unde ego-ul conversează cu… ecoul. Prea des, prieteniile omului evoluat devin prietenii de… exhibiționism!
(…)
De ce?
(…)
Pentru că buna înţelegere apucă un drum diferit față de drumul considerației
(…)
Ciudată treabă, nu?

(…)

Pentru ceilalți?
(…)
Conversațiile omului mai puțin evoluat sunt cele de tip Turn Babel… Dacă n-are prieteni, îi caută cu înfrigurare. Și îi găsește! Găsesc ei ce să-și spună! Se vor înțelege: convesațiile lor sunt psihocardiologice! ”Este într-adevăr demn de observat cum doi oameni, mai ales dintre cei înapoiați din punct de vedere moral şi intelectual, se recunosc de la prima vedere, caută cu înfrigurare să se apropie unul de altul şi aleargă să se întâmpine salutându-se prietenoși şi voioşi, ca şi cum ar fi vechi cunoscuţi.” [1]
(…)

Mda! Herr Arthur, ”die Story” ist wirklich… merkwürdig[2]

***
______________________________________________________________________

[1] ”Wirklich merkwürdig ist es, Zeuge davon zu sein, wie Zwei,besonders von den moralisch und intellektuell Zurükstehenden,beim ersten Anblick einander erkennen,sich eifrig einander zu năhern streben, freundIich und freudig sich begrüssend,einander entgegeneileu,als wären sie alte Bekannte.”
(Arthur Schopenhauer în ”Aphorismen zur Lebensweisheit”, p. 96, Berlin, 2015)
[2] Povestea-i într-adevăr… stranie! (germ.)

Mic tratat despre preferințe

Un om bogat(cu mulți bani) și cu mine(fără mulți bani) avem aceleași preferințe. Aici, ne asemănăm. El le are în casă, eu le am în… albume. Aici, ne deosebim. Arhitectura preferinței este simplă și paradoxală: o „suprastructură” cu sau fără… „infrastructură„. Un fel de arhitectură a calculatoarelor: unitate centrală cu și fără periferice.

(…)

Există un fel de ”Sistem Generalizat de Preferințe (SGP)”…  Și eu, și omul bogat suntem membri. Acest sistem îi permite bogatului să mă lase ca să-i văd preferințele, contra achitării unui bilet de intrare, la un preț modic… Cu o condiție: fără fotografiere!

(…)

Nici nu-i nevoie… Am albumele mele.

(…)

Precizare.

Sinonime pentru preferință:  alegere,  întâietate, opţiune,  predilecţie, precădere

Constatare:

Variantele de mai sus ne sunt comune. Și omului bogat, și mie. Cu deosebirea enunțată. Dar… Modul de utilizare a sinonimelor pentru preferință poate schimba ierarhia socială.

Și o face…

Mulți oameni bogați(cu mulți bani) încep să plătească bilete de intrare… Au început să cumpere și albume. Cu preferințele mele. Sau ale tale. Cu lucrările mele. Sau ale tale. Începe ”Sistemul Generalizat de Preferințe” să facă victime… La orizont apar preferințele față de… remușcări. Ca forme etice. Etica /2/reglează” ierarhiile.

Final.

În acord cu Einstein, aș putea spune că fără o cultură etică a preferințelor, ”omenirea nu cunoaște izbăvire”/1/.

––––––

/1/ Albert Einstein –”Necesitatea unei culturi etice

/2/ Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială. (”Micul dicționar academic”, ediția a II-a, 2010)

Mic tratat despre modul de rezolvare

Rezolv probleme. Știi, de ce? Pentru că pot. Și tu rezolvi. Știi, ce ne deosebește? Modul de rezolvare. Baza modului de rezolvare: creativitatea. Ea e variabila. Suntem precum cărțile din bibliotecă: aceleași litere, conținut… variabil. Așa credea și  Guy de Maupassant. Așa credea,  așa scria: simplu, concis, natural și… eficient. Un stil ”fort comme la mort”/ „tare ca moartea”…

(…)

Revin.

(…)

Rezolv probleme, nu dau sfaturi, doar informez…

(…)

Pentru creativitate, am citit ce nu mi-a plăcutCe nu avea sens, îi găseam eu unul. Sau schimbam sensul la… ce avea sens.

(…)

Modul meu de rezolvare: adaptez problema la soluție. Pe scurt: nu dau foc la moară, ca să omor șoarecii. Înlocuiesc moara c-o… râșniță. Fac asta,  pentru că… pot. Cu efort minim. Și-s creativ…

(…)

Desigur,  tu, acum, râzi.

(…)

Suntem chit. Și eu am râs, când ai spus că-i un mare adevăr în exprimarea: „Omul ud, nu se teme de ploaie”. Am râs pentru că-i un citat banal și ție îți plac citatele banale…

(…)

N-am vrut să-ți amintesc că, dacă omul este deja ud și mai stă și-n ploaie, are mari șanse să… răcească.  Am crezut că, poți și tu să schimbi sensul, la ceva care are sens…

(…)

Nici nu voiam să revin la subiectul „moara„,  pentru că, așa cum ți-am spus, sunt creativ și ar fi trebuit să înlocuiesc o locuțiune verbală (aceea cu „a da foc la moară„) cu o alta: „a da apă la moară„…

(…)

Deși, dacă inundam moara, scăpam și de șoareci… Mergea și moara mai repede… Apoi, puteam să râdem amândoi!

(…)

Chiar râdem?

(…)

Vezi, un alt mod de rezolvare a problemelor: râzând!

(…)

Numai că, atunci când râd sincer, oamenii nu folosesc creativitatea. În acest caz, creativitatea nu mai e baza modului de rezolvare. Spun aceasta,  ca să pot să schimb sensul la ce am susținut mai devreme, cum că variabila ar fi creativitatea…

(…)

Că tot am pomenit de Guy de Maupassant…

(…)

Modul de rezolvare care are la baza creativitatea  poate suferi de importante ”contaminări” naturaliste: patologice, monstruoase, macabre, bazate pe  „viziunea cea mai complexă, mai pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”…

(…)

Fă, tu, ceva! Încerc și eu.

(…)

N-are sens ca rezolvările să fie prea ”contaminate”… În acest caz, adaptează  soluțiile la probleme! Mă bazez pe completitudinea /1/ ta. Găsește un mod de rezolvare care să fie valabil în această și pentru această lume… Nu pentru toate lumile posibile. Acela este un mod de rezolvare absolut și nu-i de nasul nostru.

(…)

Avem nevoie de un mod de rezolvare… necesar. Mai ales pentru conflicte… Ar fi unul la îndemână: gândul bun! /2/ Dar e dificil să schimb sensul la ce are… sens. Cred că nici nu e cazul. Gândul bun este soluție unică…

***

___________________________________________

/1/ Informal, completitudinea unui sistem logic este proprietatea acelui sistem de a putea demonstra orice formulă adevărată.

/2/ Sfântul Părinte Porfirie – ”Antologie de sfaturi și îndrumări”, Editura Bunavestire, Bacău