Mic tratat de democrație neepigonică

De multe ori, ni se spune că sistemul politic actual este cel mai… democratic.

(…)

Ni se spune…

(…)

Democrația au exportat-o grecii, mai întâi, în coloniile pe care le-au exploatat, apoi, aiurea în lume. Acest ”model” a fost ucigător pentru mulți tirani ai lumii.

(…)

Da! În acele vremuri…

(…)

Pericle (cel care a “finalizat” sistemul democratic, mai întâi în Atena, apoi în toată Elada) ne-a zis-o:

Trăim într-o orânduire politică ce nu are de râvnit legile altora. Ea se numește democrație, deoarece conducerea statului nu se reazemă pe cei puțini, ci pe cei mulți.”

(…)

Istoricii au analizat situația/starea democrației de tip atenian și au făcut un fel de analiză SWOT a ei…

(…)

Puncte tari:

-baza societății era proprietatea privată;

-relațiile economice se bazau pe schimbul de mărfuri, produse etc;

-cultura era de tip rațional, inovativ;

-viața urbană s-a dezvoltat cu preponderență.

(…)

Puncte slabe:

-ambiguitățile juridice și instituționale;

-corupția (Uf!);

-crizele politice;

-acapararea «puterii» de către societatea urbană.

(…)

Oportunități:

-dezvoltarea serviciilor;

-o armată puternică,

-o anumită coeziune socială.

(…)

Pericole:

-alegerea soluțiilor “de compromis” pot avea, uneori, rezultate catastrofale;

-eliminarea unor valori de vârf din diverse domenii.

(…)

Dacă tot propovăduim democrația, cu ce suntem astăzi mai breji?

Că punctele slabe sunt aceleași, chiar mai accentuate, iar punctele forte nici nu se mai apropie de cele stabilite în vremea lui Pericle…

(…)

Nu este democrație în țară?! Dar ce este? Pare a fi nimic… Suntem la cheremul unor… epigoni. Ciudat… Epigonii comuniștilor!

(…)

Ha! Ha! Ha! Scuzați! Încep să plâng…

(…)

Ar mai fi ceva…

(…)

Tineretul atenian era educat în spiritul iubirii de glie și al onoarei. Acest spirit nu mai este (nici el!) astăzi…

(…)

Reamintesc “Jurământul tinerilor atenieni”:

Cum MILES ero, numquam arma mea foedabo; numquam in proeliisa loco discedam; numquam vitam meam turpi fuga servabo. Pro diis et focis, velcum omnibus vel solus, fortiter dimicabo. Cum e vita decedam, patriam liberismeis non relinquam diminutam, sed potentem et florentem. Omnibus legibus demperparebo, semper serviam. Pro institutis nostris arma capiam. Patrum virtutem etdeos patrios colam. Mortuorum memoriam honorabo!

(…)

Ei jurau (o traducere rezumativă…):

•         Nu voi necinsti aceste arme sfinte!

•         Nu-mi voi părăsi tovarășul în bătălie!

•         Voi lupta pentru zeii și căminul meu, singur sau împreună cu ai mei!

•         Nu voi lăsa patria micșorată, ci o voi lăsa și mai puternică decât am găsit-o!

•         Voi asculta de ordinele înțelepte ale oamenilor!

(…)

Înțelegem, astfel, de ce la ei democrația era veritabilă, iar noi suntem epigonii democrației…

(…)

Sunt nevoit să spun că, după părăsirea Raiului, pentru oameni, democrația a devenit ”un rău necesar”… Sunt nevoit.

***

Constatări imediate:

1.        Gogoși fără făină nu pot să facă decât cei care au ca medic de familie un… veterinar. Democrația are pretenția că-i gogoașă veritabilă…

2.        Ca să nu mai muncească pământul, cei mai mulți s-au făcut… marinari. Și susțin democrația celor ce muncesc…

3.        Ieri, în țară, nu s-a întâmplat nimic… Merçi, ”les artistes”! Da, democrație autentică!

4.        Când epigonul râde, de vină sunt… înaintașii. Din democrația înaintașilor a rămas …”demo”.

(…)

Modelul democratic” s-a extins și la celelalte animale…

(…)

Uite…

(…)

Reacții ”democratice” din lumea animală…

(…)

Urmașul demn al unei maimuțe despre urmașul nedemn al Omului, spuse la ”Umor.ro”:

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic…

(…)

Odată o maimuţă din Evul anecdotic,

A explodat: “Oroare!” sunt foarte ofensat,

Că-n jungla de giubenuri şi de beton armat,

A apărut o teză vădit maliţioasă,

Cum că omul ar descinde din buna noastră rasă…

Eu protestez sălbatic, umflat de entropie,

C-am auzit în lume aşa “darwinărie”

Nu sufăr comparaţii, sper să n-ajung uman;

Sunt mulţumit că, totuşi, sunt pur urangutan.

Şi cum Programatorul, maimuţă m-a facut,

Sper să n-ajung ca Omul, un josnic involut… ”

Sau…

(…)

Despre democrația pisicească…

(…)

Pisica grasă nu prinde şoareci. I se aduc. Mulţi. Prea mulţi. Prea mulţi îi aduc şoareci. S-a făcut grasă. Prea grasă. Mult prea grasă… Acum nu mai prinde şoareci, pentru că reflexul aducătorilor s-a format… Şi-a format şi ea reflexul de a primi… Acum ştie, doar teoretic, cum se prind şoarecii. Practic, şoareci are. Teoreticul se transformă, uluitor, în practic. Şi invers! Societatea mâţelor a descoperit un perpetuum mobile. Deh! Pentru un perpetuum imobile… Dar, mergeee! Este timpul să uităm că pisica grasă nu prinde şoareci şi că ulciorul nu merge de multe ori la apă… Pentru că, mergeee! Aici e o democrație de… linx.

***

Revin la lumea democrației umane.

(…)

Reacții din lumea oamenilor…

(…)

Mai întâi…

(…)

Despre Guvernul Epigonilor

(…)

Guvernul Epigonilor Țării a emis o hotărâre, prin care îi asigură pe toţi cetățenii că, după ce va trece criza economică, vor avea cu toţii o mică avere! În acest sens, se oferă garanţii de stat. Condiţia esenţială (şi unică!) este aceea că, la începutul crizei, să fi avut cu toţii o avere enormă …

(…)

Cei care, la început, aveau o avere mai mică, vor fi sprijiniţi ca să se împrumute enorm, astfel încât, la sfârșitul crizei, să fie şi ei în rândul lumii…

Update. Știre de ultimă oră! /Stop News!

Guvernul României oferă slujbe gratuite tuturor șomerilor.Slujbele vor fi oficiate de preoți, episcopi, arhiepiscopi și de Preafericitul… De asemenea, se va elimina impozitul pe venit în douăfaze. În prima fază se va elimina venitul…

(…)

Despre reacțiile oamenilor în Lumea Epigonilor…

(…)

Oamenii acceptă greu o oglindă socială.

(…)

Tendinţa generală este de a accepta mult mai uşor opiniile celor care proiectează asupra noastră o imagine pozitivă, şi de a respinge prin ignorare, raţionalizare sau discreditare părerile defavorabile, sau care sunt într-un accentuat dezacord cu propriile noastre opinii. O mare importanţă o are poziţia şi prestigiul celui care îndeplineşte rolul de oglindă socială: cu cât acestea sunt mai înalte, cu atât efectele sunt mai puternice şi mai persistente în timp; părerile persoanelor foarte importante devin adesea puncte de reper esenţiale în formarea imaginii de sine. Adesea, oamenii sunt dispuşi să facă eforturi considerabile pentru a se alătura celor care au succes, sau ocupă opoziţie foarte importantă. Când, fizic, acest lucru nu este posibil, se poate recurge la o apropiere simbolică, ca în cazul unor tineri care poartă anumite însemne aparţinând unor organizaţii sau grupuri de prestigiu, dar cu care nu au legături directe… Ce se întâmplă cu un om ajuns, prin voia mulţimii neinformate, în vârful ierarhiei sociale? El nu mai are repere… Sau nu mai acceptă repere… Propriile păreri şi opinii îi devin axiome şi principii. Îicreşte exponenţial dorinţa de a fi ascultat necondiţionat. Studiile legate de acest comportament deviaţionist sunt puţin abordate de către cercetători. A fost, doar, emisă o temă de studiu care avea ca subiect “acei bolnavi careconduc lumea”… Concluzionez că nu este o rea-voinţă a savanţilor, ci de vină este… timpul. După o perioadă de manifestare a tulburării conducătorului, societatea ia măsuri şi aplică tratamentul care, cel mai adesea, consta în administarea de vitamine cu … bâta. Cum efectul este rapid, spunem că este eficient. Pentru că este rapid, savanţii nu au timp ca să facă o corelaţie dintre cauză şi efect… Această necorelare îi împinge pe următorii ajunşi în vârf ca să fie loviţi de aceeaşi maladie… Soluţia ar fi ca societatea să indentifice, de grabă, materialul didactic pentru savanţi, iar savanţii să cerceteze aprofundat materialul… (…)

Până atunci, materialul necercetat conduce…

(…)

Rezultatul?

(…)

Avem oglinzi sociale sparte… Societatea va avea, prin reflexie, privirea rătăcită… Privirea beată a societăţii se poate trata cu un fluierat de trezire şi cu o oglindă fără spărturi…

(…)

Alte manifestări… democratice…

(…)

Manifestările unor cetăţeni care protestează şi pe care le vedem adesea, sunt cam uşor caracterizate ca antisociale. Dacă vom analiza, mai atent, ce se înţelege prin comportament antisocial, prin coroborare sau raportare la societatea noastră şi suprastructura ei, poate vom încerca să găsim o altă categorisire… Sau poate o soluţie…

(…)

Comportamentul antisocial desemnează totalitatea comportamentelor care încalcă normele existente într-o cultură dată, norme care corespund unor roluri şi statusuri bine definite, şi prin aceasta pot ameninţa echilibrul sistemului. Deci, sensul cel mai larg al noţiunii de “antisocial”este cel de încălcare a normelor sociale; antisocialul este acela care rezolvă o situaţie sau un conflict contrar expectanţelor sociale ale comunităţii saugrupului de care aparţine. Citându-l pe Durkheim, este social ”orice comportament care nu se datorează hazardului, ci este reglat prin norme şi aşteptări instituite şi inevitabile” iar “antisocial” este acel comportament care depăşeşte limitele instituţionale şi sociale acceptabile de către societate, considerată ca fiind un mediu moral. [ E. Durkheim, din D. Banciu,”Control social şi sancţiune socială”] Putem concluziona că raportarea comportamentului se face la echilibrul sistemului. Numai că, sistemului care trebuie să-şi găsească echilibrul, îi trebuie ca intrările în acesta să primească un feeedback de la ce iese din acest sistem, apoi intrările se vor modifica şi sistemul începe să se echilibreze. [FEEDBACK s. n. (Cibernetică,Psihologie) Retroacțiune care se manifestă la nivelul a diferite sisteme(biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lorfață de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă,cauzalitate inelară, lanț cauzal închis. Sursa: DEX ’98] Ecuaţia este simplă –în aparenţă – şi a avut grijă românul Ştefan Odobleja ca să ne spună, acum mai bine de şaptezeci de ani, cum stă treaba…

(…)

Uf! Cât de sec sună considerațiile științifice! Deh! Eu le-am reținut… de nevoie. Dar nu-i nevoie să le mai rețin… Pot să concluzionez și mai simplu…

(…)

In fine, dacă ieşirile din sistem sunt o ploaie de pumni, cum credeţi că va fi feedbackul? Evident, o altă ploaie de pumni… Adică, un comportament antisocial al societăţii la comportamentul antisocial al statului… Ce e greu de priceput? Deci pot să uit considerațiile științifice…

(…)

Totuși…

(…)

„Tăria capului” guvernanţilor nu poate pricepe…

(…)

In fine.

***

Acțiuni imediate.

1.        Cumpărăm oglinzi! Cumpărăm oglinzi! Cumpărăm oglinzi! Patruzecişipatru de milioane de oglinzi… Câte una pentru fiecare ochi… Ne mai trebuie ceva…

2.        Fluiere! Cumpărăm fluiere! Cumpărăm fluiere! Cumpărăm fluiere! Douăzecişidouădemilioane de fluiere! Câte unul pentru fiecare limbă…

3.        Doamnelor si domnilor, aceasta este: să schimbăm capetele epigonilor pentru echilibrarea sistemului!

***

Concluzie.

Când cugetă, omul se deosebeşte de animale şi de lumea lor. Când nu o face, intră în rândul întregii lumi! Intrarea numai în lumea lui este marea încercare pe care puţini o reuşesc… Chiar şi ieşirea! Mecanismul acesta este biela-manivela umanităţii… Și a democrației conștiente… Eşti numai om, când cugeţi și nu tolerezi nedreptatea. Şi invers!

***

Final.

Acțiunile susmenționate reprezintă traducerea actuală a”Jurământului tinerilor atenieni”… Pentru o actuală și necesară democrație neepigonică practică… Teoria democrației ne-epigonice poate prelua ”teoria formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, ca model de gândire, silind formele să-și creeze un ”fond uman propriu”. Poate vom discuta despre ”beneficiul social” ca ”rău necesar”…

***

________________________________________