Mic tratat despre educație

Rău până la os. Am fost sportiv de performanță. Pentru performanță trebuia să fiu „rău până la os”… Așa m- a „educat” antrenorul meu. Dom’ Profesor . O canalie. Ne antrena 4 ore. Zilnic. Cam mult, pentru niște copii… Fiecare greșeală era „taxată” cu un număr de palme, urecheli etc. M-a „antrenat”, astfel, timp de 4 ani. De la 11 ani. Scopul: să câștigăm competițiile, cu orice preț. De multe ori, aceasta era considerată adevărata performanță…
(…)
Tot de mic, am respectat regulile care țin de bunul simț… De la tata am învățat asta. Alte reguli: nu le suport și iau atitudine!
(…)
Revin.
(…)
După 4 ani de antrenamente dure, am devenit și eu un… dur. Aveam suficientă masă musculară, ca să nu mai suport palmele lui dom’ profesor… Așa că, după o ultimă pălmuire, profesorul a rămas cu mai puțini dinți în gură și s-a „odihnit” 45 de zile la spital…
(…)
Știi…
(…)
Devenisem „rău până la os”. Aveam atitudine.Rea până la… maxilar.
(…)
Mda.
(…)
Educația formează… atitudinea.
(…)
Totuși…
(…)
Atitudinea nu este ceva precis: nu este negativă, nu este pozitivă, ci… „cameleonică”. Cam ca educația primită…
(…)
Sunt momente când ești disperat să supraviețuiești… Aici cameleonismul te poate ajuta… Important este să nu „disperi” toată… viața.Și e o adevărată artă (dar de la Dumnezeu) să supraviețuiești onorabil cu resurse puține.
(…)
Tot educația…
(…)
Uneori, nu-i prea bine să educi pe cineva ca să nu plângă, când ar trebui să plângă. Adică, nu-i musai să gândești ceea ce crezi tu că-i pozitiv… Pentru că și tu, pedagogule, ești limitat în a ști ce e bine… Uite… Pedagogul meu credea că-i bine să fii rău până la os… Și a simțit-o până la… osul lui.
(…)
Dar …
(…)
Atitudinea nu trebuie să fie disproporționată.Ca și forța.E nevoie de bun simț și de… credință. „Rău până la os” nu-i pentru oameni. Poate pentru
un „Pit Bull Terrier”. Acesta poate fi „bad to the bone”…
(…)

Cunoașterea și eliberarea răului din tine nu se face pe tărâmul competiției… Cu o excepție: când ești în competiție cu… tine. Doar că, aici, ai nevoie de pedagogi care nu te vor educa ca să câștigi cu orice preț… Deși n-ar fi rău să ai victorii împotriva ta… Te pot învăța să-ți intre în „rezonanță” ego-ul cu… ecoul. Atât, cât să „auzi” cum ești.

P.S. De mic sunt alergic la sânge. De când i-au „zburat” dinții profesorului… De atunci, n-am mai lovit pe nimeni. În nicio competiție… Nu strivesc nici gândacii… E singurul lucru bun dobândit după educația „rău până la os”.