Mic tratat despre modul de rezolvare

Rezolv probleme. Știi, de ce? Pentru că pot. Și tu rezolvi. Știi, ce ne deosebește? Modul de rezolvare. Baza modului de rezolvare: creativitatea. Ea e variabila. Suntem precum cărțile din bibliotecă: aceleași litere, conținut… variabil. Așa credea și  Guy de Maupassant. Așa credea,  așa scria: simplu, concis, natural și… eficient. Un stil ”fort comme la mort”/ „tare ca moartea”…

(…)

Revin.

(…)

Rezolv probleme, nu dau sfaturi, doar informez…

(…)

Pentru creativitate, am citit ce nu mi-a plăcutCe nu avea sens, îi găseam eu unul. Sau schimbam sensul la… ce avea sens.

(…)

Modul meu de rezolvare: adaptez problema la soluție. Pe scurt: nu dau foc la moară, ca să omor șoarecii. Înlocuiesc moara c-o… râșniță. Fac asta,  pentru că… pot. Cu efort minim. Și-s creativ…

(…)

Desigur,  tu, acum, râzi.

(…)

Suntem chit. Și eu am râs, când ai spus că-i un mare adevăr în exprimarea: „Omul ud, nu se teme de ploaie”. Am râs pentru că-i un citat banal și ție îți plac citatele banale…

(…)

N-am vrut să-ți amintesc că, dacă omul este deja ud și mai stă și-n ploaie, are mari șanse să… răcească.  Am crezut că, poți și tu să schimbi sensul, la ceva care are sens…

(…)

Nici nu voiam să revin la subiectul „moara„,  pentru că, așa cum ți-am spus, sunt creativ și ar fi trebuit să înlocuiesc o locuțiune verbală (aceea cu „a da foc la moară„) cu o alta: „a da apă la moară„…

(…)

Deși, dacă inundam moara, scăpam și de șoareci… Mergea și moara mai repede… Apoi, puteam să râdem amândoi!

(…)

Chiar râdem?

(…)

Vezi, un alt mod de rezolvare a problemelor: râzând!

(…)

Numai că, atunci când râd sincer, oamenii nu folosesc creativitatea. În acest caz, creativitatea nu mai e baza modului de rezolvare. Spun aceasta,  ca să pot să schimb sensul la ce am susținut mai devreme, cum că variabila ar fi creativitatea…

(…)

Că tot am pomenit de Guy de Maupassant…

(…)

Modul de rezolvare care are la baza creativitatea  poate suferi de importante ”contaminări” naturaliste: patologice, monstruoase, macabre, bazate pe  „viziunea cea mai complexă, mai pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”…

(…)

Fă, tu, ceva! Încerc și eu.

(…)

N-are sens ca rezolvările să fie prea ”contaminate”… În acest caz, adaptează  soluțiile la probleme! Mă bazez pe completitudinea /1/ ta. Găsește un mod de rezolvare care să fie valabil în această și pentru această lume… Nu pentru toate lumile posibile. Acela este un mod de rezolvare absolut și nu-i de nasul nostru.

(…)

Avem nevoie de un mod de rezolvare… necesar. Mai ales pentru conflicte… Ar fi unul la îndemână: gândul bun! /2/ Dar e dificil să schimb sensul la ce are… sens. Cred că nici nu e cazul. Gândul bun este soluție unică…

***

___________________________________________

/1/ Informal, completitudinea unui sistem logic este proprietatea acelui sistem de a putea demonstra orice formulă adevărată.

/2/ Sfântul Părinte Porfirie – ”Antologie de sfaturi și îndrumări”, Editura Bunavestire, Bacău