Mic tratat despre Adevăr


Când adevărul tace, liniștea este o… minciună. Când adevărul tace. Atunci. (…) „Silence like a cancer grows…”/ „Tăcerea ca un cancer crește…” /1/

(…)

Flacăra adevărului arde jupuită de tăceri. Învăluit în tăceri, nu-l mai găsești pe nicio hartă… Faci așa cu amintirile… Pe care nu mai vrei să le… găsești. Crezi că nu mai ești o ființă vulnerabilă… Mai ești? Mai ești.

(…)

Adevărul e în tine. Adevărul tău. Tăcerea lui ești… tu. Nu poți să te jupoi… Doar îți ”argăsești pielea”…

(…)

Știi… ”Nimic nu se câștigă, nimic nu se pierde. Totul se transformă.” Așa ne-a spus domnul Lavoisier. Nu-i valabil acest principiu la Adevărul-Adevăr… El nu crește, nu scade, nu se transformă… La tăcerea-tăcere, poate fi valabil.

(…)

Ar rezulta că, după principiul enunțat, Adevărul nu există. Sau, tăcerile fac ca acesta să fie… Adică, oamenii fac ca adevărul să existe. Și, învăluit de natura umană, există un… adevăr al oamenilor. Unul care se străduiește să existe și să respecte principiul lui Lavoisier. O existență pusă în pericol de tăcerile oamenilor. („We have people unable to touch other people, unable to love other people. „The Sound of Silence” is about the inability to communicate.” – Paul Simon)

(…)

Astfel…

(…)

Pot înțelege că adevărul oamenilor nu este Adevărul-Adevăr… E o Taină… 

(…)

Ceea ce știu creștinii de două mii de ani…

(…)

Taina adevărului nu constă în lucruri, în idei, în simboluri, ci în Persoană, şi aceasta este Persoana teantropică /2/ a Domnului nostru Iisus Hristos: „Eu sunt Adevărul!” Adevăr deplin, nicicând micşorat, nicicând modificat, totdeauna unul, în deplinătate desăvârşită, totdeauna unul, şi ieri şi azi şi în vecii vecilor. Adevăr mereu ne­schimbat, neschimbat de vremuri, mereu infinit, mereu nemuritor, nemuritor chiar şi în cei muritori.” /3/

(…)

Hello! Hello, darkness!

(…)

”Nebunilor”, spun eu,  ”Voi nu știți

Tăcerea ca un cancer crește

Ascultați-mi cuvintele cu care s-ar putea să vă învăț

Prindeți-mă de brațe și s-ar putea s-ajung la voi

Dar cuvintele-mi cad tăcute, precum picăturile de ploaie

Și ca un ecou, în fântâna tăcerii.”/4/

(…)

Nu omorâți adevărul, prin tăcere!

***

_______

/1/ Simon & Garfunkel – ”The Sound of Silence”

/2/ Teantropie: atribuirea unor calități umane unor divinități

/3/ Belgrad, 1932, Ieromonahul Iustin Popovici

/4/

„Fools”, said I, You do not know

Silence like a cancer grows

Hear my words that I might teach you

Take my arms that I might reach you”

But my words, like silent raindrops fell

And echoed in the wells of silence.”

[Verse 4 – Simon & Garfunkel – ”The Sound of Silence” ]