Mic tratat despre zar

*** Poezia este spovedanie. Poetul își spovedește păcatele de bunăvoie, pentru a face ”rănilor” ușoară vindecare… ***

Ruletei vieții îi dau cu zarul ceas de ceas

Oare, cât mi-a mai rămas?

Aș vrea să fac o ”poartă”-n cer

Și zarul îmi este mesager.

*

Doi-unu, doi-unu

Zarul face pe nebunul…

Știu că unu-i soarele pe cer

Ce-i doi, rămâne să mai sper…

*** Curățați-vă sufletul, prin poezie! Când scrii versuri, să nu îți pară rău…***