Mic tratat despre simulări

Simulare. Știu să simulez. Cel mai bine simulez că sunt inteligent… Simulez chiar și anormalul. Nebunia o simulez, ca să ”conving”. Că-s inteligent. Aceasta e pentru specialiști…

(…)

Fac marketing cu Lumea. Principiul lui Jules Renard (I):Poți să fii un cerebral răutăcios; nu trebuie să fii bun decât în fapt!”

(…)

Din păcate, nu pot să simulez că-s un om bun. Așa că, lumea ar putea să spună despre mine că-s… și că nu-s… Deci, în ceea ce mă privește, lumea minte. Pentru că o mint. Știu că lumea crede despre adevăr că-i… imaginație. Dar bunătatea nu-i imaginație… Trebuie să fie… în fapt. Cred că aici e dificultatea înțelegerii… Ce-i greu de înțeles, nu place… Dar… Niciodată bunătatea nu mi-a rezolvat… problemele. A trebuit să mă folosesc de… simulări. Bunătatea m-a împiedecat să nu calc pe cadavre, ci să le ocolesc… Pe unele le-am ocolit mai mult decât meritau, dar a… meritat.

(…)

Dar…

(…)

Cred că renunțarea la simulare, nu-i schimbare de destin, e o ”îndulcire”… Mi-ar fi mai ușor, dacă s-ar schimba… lumea. Deși, ca să fii bun, tot timpul este posibil… Iar lume nu se schimbă…

(…)

Când lumea minte, umflă detaliile… Prin umflarea detaliilor, socializăm. Eu știu că-i așa.

(…)

Așa că…

(…)

Bun venit, între oameni! Între prieteni, nu pot să zic. Un om inteligent nu are prieteni. Nu știu dacă-i rău.

(…)

Crezi că un om bun are? Probabil că nu, dar el este prietenul tuturor… Nu pierde niciodată o oportunitate de a-i face pe alții fericiți, chiar dacă trebuie să îi lase singuri, pentru a se bucura de aceasta…. Cam așa.

(…)

Se spune că dacă nu mai vrei să-ți vezi prietenii, ești… ”vedetă”. Probabil. Oricum,  e bine să-ți mai schimbi prietenii.Ca și ordinea  hainelor din șifonier… Nu-i o vină… artistică.

(…)

Totuși…

(…)

M-am săturat de simulări. Când mă privesc în oglindă, oglinda nu mă minte. E un prieten bun. Și… Nu vreau să-l scuip pe cel din oglindă!

(…)

Vreau ca lumea să se schimbe?

(…)

Păi…

(…)

Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume.” [1]

(…)

E cazul să mă înrolez în armata bunătății. La ”arme”! Pentru început, o să le arăt cât de bun combatant sunt… Ca o… compensație. Fără simulări. N-o să mai văd cum e lumea și nu mai vreau să fiu ca ea… Nu cer dobândă pentru acțiunile de caritate…

(…)

În viața omenească sunt trei lucruri importante. Primul este să fii bun. Al doilea, să fii bun. Al treilea, să fii bun.” [2]

(…)

Și, pentru simularea inteligenței, o întrebare retorică: „Ce înțelepciune, poți afla, mai mare decât bunătatea?” [3]

(…)

Concluzionez: simularea inteligenței, nu poate fi decât vanitate! Gata!

(…)

Schimb și regulile marketingului… Aplic principiul lui Jules Renard (II):E mai ușor să fii generos, decât să regreți că nu ai fost.”

(…)

Doar o vorbă.

Nu mai vreau să fiu o… mașină. Deși m-am ”specializat”…

Definiția inteligenței artificiale a fost dată de John McCarthy în 1955: “o mașină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”.

Mai amplu, inteligența artificială vizează studiul și designul agenților inteligenți, sisteme care percep mediul înconjurător și maximizează șansele propriului succes, prin comportament.[4]

_____________________________________

[1] Neale Donald Walsch – ”Conversaţii cu Dumnezeu” (1997)

[2] Henry James

[3] Jean-Jacques Rousseau

[4] Stuart J. Russel; Peter Norvig – ”Artificial Intelligence: A Modern Approach”, 2003, New Jersey