Mic tratat despre transformarea teoreticului în practic și… invers


Pisica grasă nu prinde șoareci!” Se spunea așa, până mai ieri… Păi, atunci, cum de-i grasă? Aha! I se aduc.. Mulţi. Prea mulţi. Prea mulţi îi aduc şoareci. S-a făcut grasă. Prea grasă. Mult prea grasă…

(…)

Acum nu mai prinde (practic!) șoareci, pentru că reflexul aducătorilor s-a format… Şi-a format (şi ea!) reflexul de-a primi… Acum, pisica ştie numai în mod teoretic cum se prind şoarecii. În mod practic, şoareci are! Teoreticul se transformă (uluitor!) în practic… Chiar și invers! Societatea mâţelor a descoperit un perpetuum mobile. Deh! E un perpetuum mobile pentru un… perpetuum imobile! Totodată, are loc,  așa cum ne învață Freud,  ”procesul de transformare a visului latent în vis manifest” pe care l-a numit  ”lucrarea visului”… Mă rog, o lucrare… (Non credo, oro! / Nu cred, mă rog!)

(…)

Merge! Să uităm că pisica grasă nu prinde şoareci! E timpul, pentru că… prinde! Și că ulciorul nu merge de multe ori la apă… Merge!

(…)

Multe s-au schimbat în această lume, fără ca filosofii să contribuie cu ceva!

(…)

În acest moment, concluzionăm (analizând evidențele!) că filosofii nici n-au reușit să schimbe lumea… Cel puțin, așa spera Marx: „Filosofii n-au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba” [1]. Domnul Karl a stabilit (korrekt, nicht wahr?) prin al său materialism dialectic: ”Materialismul dialectic a înnoit şi a îmbogăţit gnoseologia (teoria cunoaşterii) prin tezele sale privind cognoscibilitatea lumii, caracterul activ al procesului de cunoaştere, caracterul obiectiv şi concret al adevărului, dialectica relativului şi absolutului în procesul cunoaşterii şi, mai ales, prin dezvăluirea rolului practicii în cunoaştere”.

(…)

Ei, da! Marx ne-a dat o direcție nouă (eine neue Richtung…), totuși… (”An jedem Punkt seines Lebens kann man eine neue Richtung einschlagen” / ”În orice moment din viața ta, poți să o iei o nouă direcție”, ne sfătuia și Erwin Koch…)

(…)

Pentru filosofi: dezvăluirea rolului practicii în cunoaştere ne lămurește, pe deplin, de ce pisica-i grasă, chiar dacă nu mai prinde (ea!) șoareci. Totodată, prin îmbogățirea gnoseologiei putem să pricepem, în sfârșit, de ce ulciorul poate să meargă de câte ori vrea la apă… Trebuie (doar) să știm cum să căutam temeiul unic al fenomenelor naturale. Lămuriri ne-a lăsat Thales… Tot el ne-a limpezit gândirea despre asemănare. Cu foarte puțin efort, chiar găsim similitudini între pisica grasă și ulciorul des-mergător la apă… Mai ales că, Pavlov ne-a explicat și șmecheria cu reflexul… Așa că, fraților, e logic (și științific!): există temeiul unic!

(…)

Pentru analiști:  datorită șoarecilor pe care îi prinde (fie și în mod teoretic) pisica,  în modul cel mai practic, e grasă ! Și invers, practic, pisica este grasă, pentru că ea prinde șoareci, chiar dacă-i prinde în mod teoretic! Pisica, în lumea modernă din zilele noastre, are libertatea de alegere a diverselor moduri… Clar?! Deci: tot timpul ea are șoareci! Nici nu mai contează cum îi prinde! Ce-i aşa greu, de priceput?

(…)

Pentru ingineri: Deși nu schimbă energie cu exteriorul, sistemul mâțelor grase violează ireversibilitatea fenomenelor. Le pot face (tot timpul!) reversibile! Clar?! Adică, perpetuum-ul mâțesc este un perpetuum mobile de speța a III-a. Ce-o fi aşa de greu de priceput?

(…)

Pentru ceilalți: Pis-Pis! Pis-Pis! Pis-Pis!  E clar: voi ați priceput!

Pentru toți: Natura lucrurilor este mult mai ușor de înțeles atunci când le vezi formându-se încetul cu încetul, decât atunci când le  privești gata formate.” [2] Trebuie să-i mulțumim lui Thales din Milet, pentru că a introdus în gândirea europeană modalitatea filosofică de explicaţie a lumii ca lume, a omului ca om, a pisicii ca pisică, folosind orientarea reflecţiei, în primul rând, asupra universului, apoi, a ulciorului, a aducătorilor de șoarecietc. A creat, astfel, mijlocul  pentru a afla începutul, temeiul, substratul tuturor lucrurilor, principiul (arhé), datorită  căruia un lucru ia naştere, fiinţează şi poate fi cunoscut. [3]

(…)

Concluzie.

Datorită noii direcții (indicate de Marx) și al dezvăluirii rolului practicii în cunoaştere, ne-am lămurit, pe deplin, de ce pisica-i grasă, chiar dacă nu mai prinde (practic!) șoareci. ”Raportul originar între logică și știință s-a inversat într-un fel notabil în vremurile moderne.“ [4]

Lămurire.

Un lucru nu e lămurit: de ce i se aduc pisicii grase șoareci? Aș încerca eu un răspuns, lămuritor pe deplin: pentru că ulciorul merge de prea multe ori la apă! Era un mit cum că n-ar putea să meargă de prea multe ori… Pfui! Ce șțiam despre mituri, nu mai e valabil… Adică, știam că prin intermediul mitului se cunoaşte şi se „retrăieşte” originea şi structura realului, spre a putea fi folosit și stăpânit…

(…)

Să nu fim triști!

(…)

Ne-a mai rămas ceva (din ce știam despre mituri): gustul minunării și dorința participării la misterul lumii.  ”Vai, cât de grasă e pisica!” (S-a făcut grasă. Prea grasă. Mult prea grasă… A uitat că ”an jedem Punkt seines Lebens kann man eine neue Richtung einschlagen”/”în orice moment din viața ta, poți să o iei o nouă direcție”…)

(…)

Rânjet filosofic.

Aici, ne șoptește ceva Baruch Spinoza (în ”Tratatul despre îndreptarea intelectului” -capitolul ”Finalitatea etică a îndreptării intelectului”): “ceea ce oamenii, aşa cum rezultă din faptele lor, preţuiesc ca pe cel mai mare bine, se reduce la aceste trei, anume: bogăţie, onoruri, plăcerea simţurilor”.

(…)

Zâmbet filosofic.

O fi ea viaţa evoluţie şi transformare, dar transformarea, nu-i, în mod obligatoriu,  o… umflare. Am conchis eu aceasta, după o ”discuție” aprinsă cu… Carmen Harra (”Get special steps to attracting abundance”)

Final. Două teoreme.

Teorema paralelismului la pisici

”Două pisici sau mai multe pisici sunt paralele între ele,  dacă și numai dacă sunt la fel de grase și dacă și numai dacă fiecare fir din blănița uneia e paralel cu fiecare fir din blănița celeilalte.”

Teorema egalității pisicilor

”Două sau mai multe pisici sunt egale între ele, dacă și numai dacă sunt paralele între ele și dacă și numai dacă primesc, zilnic, același număr de șoareci.”

***

______________________________________

[1]Teze despre Feuerbach”

[2] René Descartes

[3] Turcanu Gheorghe – ”Istoricitate și permanența în problematica filosofiei. Istoria filosofiei – temeiul înțelegerii adecvate a condiției umane”

[4] E. Husserl – ”Logică formală și logică transcendentală” (introducere, trad. fr., Paris, 1957)