Mic tratat despre Omul Pământului

Pentru că eşti om al Pământului, totul se repetă: dragostea, amintirile, ipostazele vechi, epuizantele excitabilităţi, calamităţile sentimentale…

Pentru că eşti om al Pământului, doar pe tine trebuie să te urmezi şi să o faci fără servituţi, neuitând să nu te apropii prea tare de tine, deoarece altfel te vei înstrăina de esenţă şi amintindu-ţi mereu că prin alţii vei putea ajunge spre sine, vei vedea că dacă sunt prea numeroşi îţi va fi cu neputinţă să te mai cunoşti…

Pentru că ești om al Pâmântului, vei tremura de frică. De frica de a nu rămâne  cu  gândurile îmbrăcate în răni…

Pentru că ești om al Pâmântului, vei căuta toate lucrurile care te tac într-un timp al enunţării regăsite…

Pentru că ești om al Pământului, vei ști că tainele nu pot fi reamintite şi că ele se trăiesc nemijlocit, ca pe un prezent pur; trăirea, cunoaşterea cu adevărat pură…

Pentru că ești om al Pământului, câteodată, nu vei vedea izvoarele adevărului, ci doar curgerea lor aparentă…

Pentru că ești om al Pământului, ești o singularitate, o expresie a vieţii; o expresie individuală a acestei vieţi, în atingerea căreia îți dai din fiorurile cu care te iscă lumea, trăind sub hainul câteodată timp, copil într-un joc al revelaţiei şi al căutării, al luptei şi al resemnării, al tristeţii şi al bucuriei, al fericirii şi al nefericirii, într-o lume împletitură de vicii şi virtuţi, dorinţe, împliniri, deznădejdi, dezamăgiri… întâmplări pe drum de viaţă, pe care te afli; înveţi să te cunoşti…

Pentru că ești om al Pământului, nu poţi ceva cunoaşte fără de dragoste şi făr’ de dăruire, nu poţi înţelege fără iubire…

Pentru că ești om al Pământului, cunoști dragostea, ca un joc al contrastelor, în clipe poate iluzorii, poate reale ale suveranităţii ei.

Pentru că ești om al Pământului, eşti trup de cuvinte şi suflet de tăceri, completă gramatică a fiinţei, de o fonetică plină de mister, rătăcitoare făptură mergând înainte şi de-a-ndoaselea, iar alteori în zigzag între capăt de da şi nu, între chinurile alcătuirilor şi contrariilor, cumplită dihotomie care le este chip, suferind cu fiecare chingă, cu fiecare stavilă, în fiecare curmeziş, strivit, tu, copil al timpului, în fiecare împotrivire, cu fiecare aflare prin căutare sau din pură întâmplare simţindu-te tot mai aproape de teamă…

Pentru că eşti om al Pământului, totul se repetă.

Pentru că eşti om al Pământului, ce zici, Perfecțiune? Recunoști? Dă semn!

–––***–––

( http://www.mraconia.com   /  mraconia@gmail.com )