Mic tratat despre teoria relativității generalizate

Ideile lui Riemann se dovedesc valabile în practica economico–politico–culturalo–științifico-(…)o românească. Aici, totul este într-o altă… dimensiune!

(…)

Este singura explicație, pentru tot ce se întâmplă… Aici, suntem pionieri! Ceva pur românesc… Un pionierat mai mare decât zborul lui Vuia…

(…)

De ce?

(…)

De-aia!

(…)

”De-aia!” este un răspuns impersonal și specific. Are corespondent în folclor un alt impersonal: ”Foaie verde”

(…)

Foaie verde foaie lată
ce-aş începe înc-o dată
Să-mi iau viaţa în răspăr
poate dau de adevăr!”/1/

(…)

Revin la Herr Riemann…

(…)

Riemann a conceput o teorie, ”Über die Hypothesen, welche der Geometrie zu Grunde liegen”/”Despre ipotezele care stau la baza geometriei”, în care a introdus conceptul de „varietate diferențială cu ”n” dimensiuni”, presupunând o interacțiune dintre spațiu și materie, ghidat de principiul: ”legile Naturii devin mai simple și unificate atunci când sunt considerate într-un spațiu cu mai multe dimensiuni decât spațiul nostru obișnuit”…

(…)

Dar, Riemann suferea de depresie… Se crede că depresia este cea care i-a deschis canalele sensibilității către dimensiunile suplimentare… Și aici, asemănarea este tulburătoare! Într-adevăr, aceste dimensiuni au ceva tulburător…

(…)

Ca și-n practica economico–politico-culturalo–științifico-(…)o românească! Da!

(…)

De ce?

(…)

De-aia!

(…)

E de cercetat, dacă, nu cumva, strămoșii lui Riemann au fost daci… Sau romani… Oricum, el pare a fi foarte român… O fi rudă cu mine… Sau cu tine… Mai știi? Doar noi nu mai știm în câte dimensiuni trăim… Sau… Nu doar noi? Cred că nici nu ne interesează. Mai că-mi vine să scriu că nu-i rău…

(…)

De ce?

(…)

De-aia!

(…)

De multe ori, m-am întrebat de ce sunt curios…

(…)

În urmă cu câţiva ani, n-am putut să dorm, deoarece nu găseam răspunsul la întrebarea: de ce 111111111 x 11111111 = 1234567887654321? L-am întrebat pe bunicul, iar bunicul mi-a spus: ”de-aia!” Am început să mă liniştesc…

(…)

De ce m-am liniştit?

(…)

De-aia!

(…)

Totuși, mai aveam o nedumerire: de ce fractalul este forma geometrică fragmentată, cu proprietatea că orice parte a acestuia reprezintă o copie mai mică a întregului? De ce? Această neliniște mi-a dărâmat cunoștințele de aritmetică, de geometrie şi de… cibernetică. Nici teoriile lui Riemann nu-mi mai plăceau… Chiar mi-am temperat ironic orgoliile… De ce? Ah! Desigur: ”de-aia!

(…)

Revin, la ce spunea bunicul… El îmi șoptise: ”Ce poţi face azi, lasă pe mâine! Sau pe poimâine… Nu da zilei, încărcătura ta, satrapule!” Deh, cine nu are bătrâni, să nu-i mai împuşte! Cum, de ce? De-aia!

(…)

Hei! I-auzi!

(…)

De-aia!” are rol… terapeutic, confirmând rolul ignoranței…

(…)

Totuși… De ce ți-e frică, de-aia nu scapi!

(…)

De ce râzi?

(…)

Aha! Ți-a dat Dumnezeu gură…

(…)

De ce?

(…)

Aici ironia încetează. Ignoranța devine un abis… Trebuie să aibă limitele ei… Mai ales cea din practica economico–politico-culturalo–științifico -(…)o românească!

(…)

Când te uiți prea mult într-un abis, începe să-ţi placă! Deși ai senzația că tu intri în el, este invers… El intră în tine! Sau și-și!

(…)

Pentru mulți, abisul este o oglindă specială… Este singura oglindă de care sunt mulțumiți! În el nu te vezi invers… Vezi invers! Oricât de urât ai fi… Astfel, abisul devine un produs extrem de… cosmetic. De ce? După studiile lui nenea Pavlov, ar trebuie să răspunzi: de-aia! Terapeutic vorbind, e bine s-o spui, dar nu-ți forma un reflex… Pavlov, după ce i-a murit câinele, i-a dus mâncare în continuare… Iar menajera îi aprindea lui Pavlov becul… fix la ora cinci!

(…)

Ignoranța face Lumea ciudată şi din ce în ce mai puţin instruită. Să nu ne mai mirăm, când un student (fie el şi american!) crede că Ludwig van Beethoven a fost un… câine! De-aia începem să nu mai facem deosebirea dintre o simfonie şi un lătrat…

(…)

Constatare.

Cam o 30% din folclorul românesc preamărește ignoranța, 60% preacurvia și restul… restul. De ce? Răspunsul îl știți… E pur românesc! Dreptatea și adevărul nu par a fi contemporane cu noi…

(…)

N-aș vrea să jignesc… Cer iertare cu ceva… ”pur și simplu” :

Foaie verde de mărar,
Fă-mă, Doamne, măcelar,
Pune-mi un cuţit în mâini
Ca să tai… frunză la câini!”/2/


Final.

Deci ideile lui Riemann se dovedesc valabile în practica economico–politico–culturalo–științifico-(…)o românească. Aici, totul este într-o altă dimensiune… Istoricește vorbind, noi, românii, nu Riemann, am deschis drumul spre teoria relativității generalizate… Aici, suntem pionieri!


Concluzie.

Românul folosește ”de aia” ca pe o aprobare a teoriei relativității generalizate…
Totul e relativ. Adevărul de aici e o eroare dincolo. Adevăr dintr-un punct de vedere şi falsitate dintr-altul. Toate principiile sunt contradictorii în ele însele.” /3/


/1/ Costel Zăgan – ”Doine de (s)pus la rană
/2/ epigramă de Iulian Dămăcuș (din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi)
/3/ Giovanni Papini – ”Un om sfârşit