Mic tratat despre clinica de oncologie

Clinicile de oncologie.

Cele mai multe sunt… noi. Curățenie, liniște… Așa pare. Acolo e, de fapt, un stup al albinelor ieșite, parcă, la pensie… Zumzet tăcut.
(…)
Pacienți, de toate vârstele…
(…)
Medicii sunt sufocați de numărul mare al pacienților și de tonele de documente medicale pe care trebuie să le întocmească…
(…)
Cardul de sănătate e… o bijuterie. Și celelalte. Carduri. 
(…)
Pe străzile din jur nu se mai poate parca…
(…)
Lumea vorbește în șoaptă… Așa se vorbește în lumea metastazelor… Medicii vorbesc la fel… Știu că sunt niște sacrificați… Indiferent cât ar avea salariul, nimeni nu le plătește traumele psihice… Oricâtă pregătire psihologică ar avea, nu pot fi empatici, decât până la un punct…
(…)
Aci vocile, pe ton tare și/sau răstit, sunt numai ale infirmierelor…”Ridică-ți, bre, picioarele, nu vezi că vin cu teul!”   (…) ”Lipsa de educaţie poate fi invocată până la 20, hai 25 de ani. După aceea, nici dacă singura locuinţă si mamă ţi-ar fi maidanul, nu mai poţi invoca lipsa de educaţie. Vine o vreme când mintea proprie îţi este un educator suficient.” /1/ 
(…)
Clinica de oncologie este locul invadat de demnitate. Deși își trăiesc viața între chinul tratamentului chimioterapiei și disperarea apariției unei recidive, văd, brusc, valorile vieții… Nu cred că, dacă ar mai avea ocazia, ar mai încalca cele 10 porunci, ar mai face o…
(…)
Uite-așa, cancerul este o cale de mântuire… Nu cred că ”faci” cancer cu un motiv pe care-l știi. Omenește vorbind, oamenii când se îmbolnăvesc, există și un motiv pe care niciun om nu-l poate ști…  Poate că, de aceea, nu se cunoaște un remediu 100% (oricum, puțini se vindecă în totalitate)… Sau, dacă există, nu se aplică… Parcă ”cineva” se opune…
(…)
Orice terapie este o încercare de a elibera o iubire refulată care a găsit într-un simptom o jalnică satisfacere de compromis. Cam așa cum susținea Freud, doar că acesta nu prea acorda o importanță deosebită sistemelor energetice (misterioase?) ale corpului uman… Sau așa ar fi trebuit… La clinica de oncologie se încearcă, conștient sau nu, așa ceva… Denumirea celor mai multe clinici de oncologie poartă numele unui sfânt… Personalul medical e… mai blând. Aplică ”Pildele” lui Solomon: „o inima veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj, usucă oasele!” (17,22).
(…)
Iubirea este acea ”energie” care ajută organismul să fugă din fața pericolului… Adesea, mult timp, această energie ajută sistemul imunitar să soluționeze problema echilibrului între menținerea unei forțe puternice de apărare și perpetuarea masacrului sau a autodistrugerii.
(…)
La clinici, deviza valabilă ar trebui să fie: ”Nihil sine Deo!

Final.

O clinică de oncologie este un muzeu de ”istorii”. Un muzeu cu oameni  care caută  să fie iubiți în ”mod necondiţionat”…

___________

/1/ Ileana Vulpescu – ”Arta conversației”