Mic tratat despre isihasmul trăirilor

***

– Ai o sută de saci cu cărţi! De ce ţii, nene, cărţile-n saci?

– Să nu fugă cultura!

– Şi… ai citit toţi sacii?

– Vreo şaizeci…

– Restul?

– Restul… nu-i rest! Am senzaţia că i-am citit! Cred că ştiu mai mult ce este în ei, decât în ceilalţi… Astfel, ştiu ce mai am de făcut!

– Nu pari fericit!

– Nu par? Nu sunt!

– Motiv?

– Am! Nu vrea nimeni ca să-i desigileze… Cultura n-o poţi ţine prea mult închisă…Ne-deschiderea este rană şi nefericire. Cred că, nici religia nu e religie, dacă nu e culturală… Nu pot crede, dacă nu mă îndoiesc „cultural”!

– Totuși, crezi!

– Da! Cei patruzeci de saci mă vor ajuta să-L exprim pe Dumnezeu.O să-i deschid…  Sunt mucenicii însoţitori spre mântuire, dascalii pentru concentrarea interioară şi predispoziţia binelui, lămuritorii empirismului vieţii mele… Ei îmi sunt călăuza pentru isihasmul trăirilor la temelia credinţei.

 Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain!

– Așa-i!

(…)

Pentru ca dragostea mea pentru Tine şi pentru semenii mei să crească, ajută-mă, Doamne, să citesc și să cred!

Doamne-ajută! Doamne-ajută! Doamne-ajută!

(…)

Nu uita: haina omului dezvăluie ce face, cititul, cine este!

  • Sacii cu cărți te împiedică să acuzi exteriorul, pentru că nu mai ai umbre interioare… Astfel, trăirile tale au isihasmul lor.

***