Mic tratat despre chimia vieții

Motto:     ”Eu te iert, o creatură

                 Din cauza Creatorului tău!”

                                  (Yunus Emre, sec XIV)

Dă ce ai. Pentru unii reprezintă mai mult decât crezi.” Ne spune domnul Longfellow. Eu spun că am dat, până n-am mai avut ce… Primitorii au început, apoi, să-mi descopere defectele. Calităţi n-au văzut… Ce bine! Cinicii m-au re…, regularizat şi reglementat, după ce le-am dat tot! Apoi, am aflat că inima nu are experiență: nu știe cui să dea! Dă tot! Glumeşte și cu umorul, care-i șopteşte: “ţi-ai f… norocul!”

(…)

Da! Râd mult. Deci, mi-am cam f… norocul. Deh! ”Când catârca a dus samarul, suportă mai ușor căpăstrul!”[1] 

(…)

Ai văzut, vreodată, un măgar râzând? (Have you seen this beauty?)

(…)

Ș-apoi…

(…)

Un s*x cu norocul poate duce la eliberarea mediatorului chimic, din componenta presinaptică, care, începe odată cu membrana butonului terminal şi ajunge de-a lungul axonului neuronului presinaptic. Depolarizarea membranei butonului terminal produce deschiderea canalelor voltaj-dependente şi ionii de calciu pătrund din spaţiul extracelular în buton, în virtutea gradientului electrochimic. Aceasta determină fuzionarea veziculelor cu mediator cu membrana presinaptică, în “zonele active” ale acesteia. Intervine mecanismul “kiss and run” care presupune desprinderea veziculei golite de la membrana presinaptică, închiderea porului şi reumplerea rapidă cu mediator chimic, după care vezicula revine în eşalonul veziculelor imediat disponibile… Uf!  Şi, după asta, te spargi de râs! Ha-ha-ha!

(…)

Așa am răspuns și la un examen… Pe bilet scria: ”Transmiterea informației de la o celulă la alta”, iar profesorul de ”Transmiteri sinaptice” mi-a spus, râzând: ” Mare noroc ai avut cu subiectul ăsta! Ha-ha-ha!”

(…)

F**k my f**king luck! Nu pot râde la infinit, dar știu de ce nu pot s-o mai fac… Niciodată n-o să mai am un număr foarte mare de sinapse electrice. În schimb, o să mai fie suficiente dintre cele chimice… Deh! Am crescut… Ce bine era, când eram embrion! S*xul cu norocul a început după… A început chimia vieții, iar inima a început să glumească cu umorul…

(…)

”— Nichita, răspunde-mi, ce vrei să uiţi şi nu poţi uita?

— Vreau să uit şi nu vreau să-mi aduc aminte din prima mea idee despre viaţă pentru că a doua mea idee despre viaţă este chiar viaţa.”[2]

(…)

_____________________________________________________________________

[1] Juan Ruiz – ”Cartea adevăratei dragoste”, 1343
[2] ”ANTIMETAFIZICA- Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu”