Mic tratat despre vise și visuri

Omul visează tot timpul.

(…)

Mi-s visurile pline de vise. Mă visez visând. Mult sau puțin, nu știu cât știu despre visuri, dar știu multe despre vise… cunosc oamenii după ce visează. Visele sunt „frânturi” de destin… Nimeni nu-și visează întreaga viață. Totuși, unul din visurile mele a fost să „recunosc” visele din viață… Și să „cunosc” oamenii după visele lor… Și să le spun să aibă alte visuri: multe mai mici… Și să le spun mici secrete: oamenii au coșmaruri când nu fac față adevărului; visele rele „reprezintă” nesiguranța bunurilor; visele bune sunt în somn pe pat de crengi; când visezi visuri ești în „supradoză” de orgoliu; visele bune au limitele „camerei de refugiu”; „camera de refugiu” e tunelul de la capătul luminiței, nu invers… E calea spre altă viață.

(…)

Când nu visez spun multe prostii. Acum visez… Visele nu se pot fura, visurile, da! Dar nu există onoare printre hoți… Parcă spusesem că visurile mi-s pline de vise… Da! De visele mele. Pe care le-am declarat, și la bine, și la rău, visuri și vise, până când mă voi cunoaște… definitiv.

(…)

Până atunci știu ce spun oamenii despre vise.

(…)

În visele noastre ”năvălesc” stimulii exteriori, când visăm suportăm o ”paralizie temporară a corpului”… Orbii visează. Uităm 90% din vise, visele ajută la refacerea cerebrală… Visăm ceea ce cunoaștem. Visăm colorat (doar circa 12% din oameni visează alb-negru…). Visele nu sunt ce par a fi, cei care nu consumă droguri visează ”mai realistic”…

(…)

Nu pot să spun de ce cred că omul visează tot timpul, pentru că nu-i rolul meu pe pământ (ca să arunc cu noroi în activitățile științifice)… Omul trebuie să descopere lumea lui pas cu pas… În mod științific sau nu. A încercat Freud, un mod considerat, astăzi, hazliu, dar important. „Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.”

(…)

Sunt studii avansate (importante!) care ne spun că somnul fiecăruia dintre noi urmează un ciclu regulat în fiecare noapte, fiind compus din cele două tipuri de somn: REM (rapid eye movement) şi NREM (non-rapid eye movement, împărţit în 4 stadii…), sunt studii avansate de ”manipulare” a viselor care au pornit de la considerații teologice (Dumnezeu intră în legătură, prin vis, cu oamenii, iar Coranul i-a fost transmis profetului Mahomed, prin vis, de către îngerul Gabriel…). Sunt studii care au un rol colosal pentru omenire, chiar dacă vor fi infirmate în viitor… Ne amintim cât de important a fost modelul atomic (semi-cuantic) al lui Bohr … Ulterior, s-a constatat că acest model nu poate explica spectrele de emisie și energia de ionizare… Dar…

(…)

Omul visează tot timpul. E creativ… Altfel…

(…)

„Ce greșeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule!” – George Enescu

(…)

Oamenii nu trăiesc de pe o zi pe alta, trăiesc cu planuri de viitor, cu proiecte spectaculoase… Nu, invers! Așa cum s-a spus sau ni se spune. Omul este atât de creativ, încât își visează dorințe și frici, aproape în egală măsură… Visele îi auto-cenzurează visurile. Parcă spusesem că visurile mi-s pline de vise…

(…)

După vise, cunosc oamenii… Pare hazliu, astăzi, dar pe unii i-am ”tratat”, spunându-le considerațiile unui psiholog american (Larry Crab):”Visele noastre năruite nu le avem niciodată la voia întâmplării. Ele sunt întotdeauna o piesă dintr-un puzzle mai mare, un capitol dintr-o poveste mai lungă”. Mâine n-o să mai pară ceva hazliu.

(…)

Visele sunt gânduri nerostite. Oricum ar fi, visele îți spun ceea ce nu știai despre tine. Dacă mi le-ai putea spune, ți-aș spune câte ceva… Despre Frăția Universală… Despre Judecata particulară și Judecata Universală… Nu pot să-ți spun despre Judecata de Apoi.

(…)

Uite…

(…)

Când cineva ține o conferință, fără să citească de pe notițe, este o stare de visare a omului în afara somnului… Visează o discuție, între patru ochi, cu Lumea… Că tot veni vorba despre Judecăți, poți să asculți cum visează un om treaz… Dacă nu ești de acord cu cele spuse, te rog să nu mă judeci, astăzi. Mâine, mai vezi tu dacă e cazul… Poate visezi altceva, pentru că și tu visezi tot timpul. ”Când visează, omul nu se îndoiește niciodată.” – Emil Cioran

(…)

Ieri am găsit pe pragul ușii un bilețel pe care scria: ”Te observ de multă vreme. Aș vrea să ne întâlnim.” Cred c-am visat toată noaptea… (”Pentru ea – un joc, pentru mine – o iubire nebună…”) Dar…  Acum îmi amintii că alaltăieri bătuse vântul. Cam tare… Și mă liniștii.

(…)

Visele sunt „frânturi” de destin…

***

____________________________________

https://doxologia.ro/conferinte/judecata-particulara-judecata-universala-marius-iordachioaia