***
Doar o vorbă și-apoi tac!
***
Astăzi, dacă strângi mâna cuiva, să te asiguri că mai ai toate degetele…
*
Constați că oamenii mănâncă prea mult, beau prea mult și găsesc prea multe scuze pentru acestea… Pentru altceva, nu…
*
De multe ori, inima nu ne lasă să spunem anumite „lucruri”… Câtă rațiune!
*
Promite-ți să trăiești cât ești în viață, căci o să-ți fii suficient de mort la înmormântare.
*
Memoria te poate minți, e plină de simțiri… Uneori, e mai important să simți, decât să știi…
*
Prea puțini se nasc idioți. Devin. Îi „școlește” cineva sau sunt „autodidacți”?
*
Nu mă tem de stupiditate. Am nevoie și de relaxare…
*
Cariera academică poate fi o dramă. Devii capabil să-ți măsori inteligența… S-ar putea să nu-ți fie prea confortabil… Având ce, uiți multe.
*
Nu uita! Imaginația are multe frici.
*
Nu-mi urmez toate visele! Ba, mai mult, pe unele aș vrea să le uit …
*
Când te cerți, nu invoca trecutul celuilalt! Ai și tu unul…
*
In viață, nu-i musai să-ți cauți „jumătatea” . E plină cârciuma de „jumătăți”… De litru.
*
O familie este fericită, când toți membrii ei se roagă. O familie este nefericită, când se roagă unii de alții…
*
Dacă nu ești iubit de familie, nu te aștepta să fii iubit ca manager…
*
Unii oameni ar avea nevoie de o „cupă a lui Pitagora”… Aceasta se varsă singură, când omul devine lacom..
***
”Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine!” îmi șopti Pitagora. Slobozii capul în jos și tăcui…
***
