***

Doar o vorbă și-apoi tac!

***

Astăzi,  dacă strângi mâna cuiva, să te asiguri că mai ai toate degetele…

*

Constați că oamenii mănâncă prea mult, beau prea mult și găsesc prea multe scuze pentru acestea… Pentru altceva, nu…

*

De multe ori, inima nu ne lasă să spunem anumite „lucruri”… Câtă rațiune!

*

Promite-ți să trăiești cât ești în viață, căci o să-ți fii suficient de mort  la înmormântare.

*

Memoria te poate minți, e plină de simțiri… Uneori,  e mai important să simți, decât să știi…

*

Prea puțini se nasc idioți. Devin. Îi „școlește” cineva sau sunt „autodidacți”?

*

Nu mă tem de stupiditate. Am nevoie și de relaxare…

*

Cariera academică poate fi o dramă. Devii capabil să-ți măsori inteligența… S-ar putea să nu-ți fie prea confortabil… Având ce, uiți multe.

*

Nu uita! Imaginația are multe frici.

*

Nu-mi urmez toate visele! Ba, mai mult,  pe unele aș vrea să le uit …

*

Când te cerți, nu invoca trecutul celuilalt! Ai și tu unul…

*

In viață,  nu-i musai să-ți cauți „jumătatea” . E plină cârciuma de „jumătăți”… De litru.

*

O familie este fericită, când toți membrii ei se roagă. O familie este nefericită,  când se roagă unii de alții…

*

Dacă nu ești iubit de familie, nu te aștepta să fii iubit ca manager…

*

Unii oameni ar avea nevoie de o „cupă a lui Pitagora”… Aceasta se varsă singură,  când omul devine lacom..

***

”Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine!” îmi șopti  Pitagora. Slobozii capul în jos și tăcui…

***