Mic tratat despre o tranziție

***
Tranziția de la iubire la păcat și invers, o putem numi destin…
(…)
”Prima iubire” n-o uiți niciodată. Rămâne-n suflet pentru toată viața. Așa se spune…
(…)
Dacă susții că a fost ”o primă iubire”, presupun că ți-ai mai dat o șansă pentru ”cea de-a doua iubire”. Desigur, nici pe aceasta n-ai cum s-o uiți…
(…)
Numind-o ”a doua iubire”, recunoști că a trecut… Presupun c-ai dat șansa ”celei de-a treia”…
(…)
Ș.a.m.d.
(…)
Ne dăm șanse. Ne-am convins că ”destinul lucrează prin amănunte” [1]…
(…)
Ne trăim viața între iubiri și șanse.
(…)
Dar…
(…)
Prea mulți, cu excepția ”ultimei iubiri” pe care-o trăiesc, urăsc ”subiecții” iubirilor anterioare. Ba chiar își blesteamă șansele avute…
(…)
Adică…
(…)
Trăim viața între iubire, șansă, ură. În ordine schimbătoare! De multe ori, e inclus în această ordine schimbătoare și Dumnezeu. Uneori, deloc… Adică, trăim viața între iubire, șansă, ură și… blasfemie. În ordine schimbătoare!
(…)
Concluzie.
Trăim între iubire și păcat. O tranziție. În ce ordine? Depinde de destinul fiecăruia.
(…)
Dar…
(…)
Destinul nu poate fi schimbat în finalitatea lui. Ce-i de făcut? Putem mări durata tranziției prin iubire, micșorând durata tranziției prin păcat… Adică, putem”îndulci” tranziția spre finalitate… ”Îndulcirea destinului” nu este un fenomen chimic, este minune dumnezeiască. Nu ține de noroc. [2] Ține de credință și de iubire neurmată de ură…
***
_________________________________________________
[1] Octavian Paler
[2] < < Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceti, că pomeniți pe dracul Noroc, zicând : „pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei „. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi știti cine a fost noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. >> (Parintele Cleopa – ”Idolul Noroc”)