Mic tratat despre lipsa studiilor

***
Mă întâlnii, acu, pe seară, cu un foarte cunoscut demnitar… O dădurăm ”pe oltenește”…
-Ce făcuși, Excelență, auzii că demisionași?
-Da, îmi dădui demisia!
-De ce-o făcuși?
-Fui șantajat!
-De cine fuseși șantajat?
-Fusei șantajat de… ”lipsa studiilor”! Mă uitai în oglindă și mă… convinsei!
Fu pentru prima dată când înțelesei ce-i o criză de realism… Îi zisei:
-Adică, după ce te priviși în oglindă, începuși să te scuipi, până nu te mai văzuși?
-Mda! Asta făcui! Altă întrebare?

(…)

Da! După criza de realism a Excelenței Sale, îmi amintii o poveste…

(…)

Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, şi împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii… Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie; vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului.” /1/
***
Poveștile sunt frumoase.
***
__________________________________________
/1/ Mihai Eminescu – “Făt-Frumos din Lacrimă