Mic tratat despre concluzii

***
Din ciclul: ”Fript cu lapte, suflă și-n brânză!” sau în traducere pentru U.E.: ”Why are you silent for so long?”
***
Decorul.
Un salon de frizărie de mahala. Mobile de paie. Ușe și fereastra de prăvălie în fund. La dreapta, în planul întâi o ușe; în planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un „paravent„.

***
Personajele.
Nu-s d’ale lui Caragiale, că-s din Ardeal.
***
– No, amu’ îi bai!
– Noa, nu-i bai!
– Cum o fi? S-o regularisît hoțîia…
– Noa, bistoș, o fi cumva, că doară niciodată n-o fost să nu fie nicicum!
(…)
– No, hai să merem la o cafă!
– Noa, să merem, dară, că sărăcim de-atâta vorbă dezgolită!
***
Concluzia lui Vergiliu („Eneida”, I, 11).
”Tantae molis erat Romanam condere gentem” / „Atâta trudă a cerut întemeierea poporului roman”.
***
Concluzia lui Caragiale.
În România, linguşirea şi hoţia sunt virtuţi.“
***
Concluzie finală.
Rezon, nene Iancule!
***