Mic tratat despre pespective

***

„Faptul că orice viață de pe pământ se termină prin moarte nu dovedește că moartea este scopul vieții”, ne spune Lucian Blaga. Eu știu că unii morți clinic donează… viață, deși aceasta nu înseamnă că scopul morții este viața. Sau este? Cred că noi, oamenii, nu prea știm ce-i viața, ce-i moartea… Moartea clinică este, de fapt, un somn în care nu se poate ”controla” nimic. Despre viață, ne place să credem că mai ”controlăm” câte ceva…

(…)

Totuși…

(…)

Și viața, și moartea au un numitor comun: perspectiva! Iar despre perspectivă aș putea să spun că este un Cerc al cărui Centru este Dumnezeu. Poți ”controla” viața, dacă vezi Cercul…

(…)

”- Îl vezi, mă?

– Ce să vad?

– Cercul!

– Care cerc?

– Ăsta de trece acum pe lângă noi?

Tu n-auzi că se cutremură pământul, vuiește,

scoate praf…”

M-am dat mai aproape și i-am simțit damful:

mirosea a

Rotund perfect.

Și, până la urmă, au biruit ăi care nu-l

văzuseră.” /1/

(…)

Da.

Fiecare element existențial este la fel pentru toți, doar că fiecare îi dă un înțeles propriu și-l relativizează, creând forme diferite, cu perspective creatoare de sens pentru diverse direcții… Așa că, avem trăiri, simțiri diferite. Desigur, liniștea sufletului te ajută să cauți și ce nu există… Invers, adică neliniștea, face același lucru, dar în mod… patologic. Perspectiva este direct proporțională cu starea sufletească și, cu cât e mai mare, cu atât ești mai… liber.

(…)

De multe ori, perspectiva libertății este un deziderat și va rămâne așa prin acceptarea unei ”cuști”… E ca și cum ai privi prin… pleoape. Privitul prin pleoape e odihnitor, uneori… Mai ales dacă plângi… ”Căci inima ta singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe alţii.” (”Ecclesiastul”, 22)

(…)

Pentru tine și pentru mine, plânsul ne poate fi un fel de narator impersonal care ne poate schimba… perspectiva asupra lumii. ”Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.”(Evanghelia după Matei, 4)

Nebunii nu plâng sau nu știu că plâng. Nu vreau să-l contrazic pe Adrian Păunescu (”Iubiți-vă pe tunuri”):

”Că în ospiciile părăsite,

Nebunii plâng și fac scurtcircuite.”

De fapt, nu-l contrazic, depinde din ce perspectivă privesc… Despre viață, ne place să credem că mai ”controlăm” câte ceva… Și chiar despre nebunie…

***

____________________________________________________

/1/ Marin Sorescu – ”Cercul”