Mic tratat despre liste

***
Nicio persoană şi niciun grup de persoane nu are dreptul să spună unei alte fiinţe omeneşti, aflate la vârsta maturităţii, ca să nu facă cu viaţa sa ceea ce aceasta a decis să facă, spre propriul său folos. Fiecare om este primul interesat de propriul său bine, căci interesul pe care l-ar putea avea faţă de acest bine, orice alt om – exceptând cazurile în care e vorba de un puternic ataşament personal – este neînsemnat în comparaţie cu cel pe care îl are cel în cauză…” (John Stuart Mill – ”Despre libertate”)
(…)
Nu mai ştiu, dacă am început să visez când am citit aşa ceva… Am crezut, iniţial, că pentru mine, cel puţin, îmi vreau binele. Am crezut că ştiu ce am de făcut cu viaţa mea…
(…)
Nefericirea m-a pătruns când am deschis televizorul… Deznădejdea m-a luat de braţ când am ieşit pe stradă… La serviciu am găsit, pe masa de lucru, o listă cu ce trebuia să fac… După serviciu mă aştepta o alta listă acasă. N-o făcusem eu… Mă aştepta, pur şi simplu, ca o tembelă… Neglijând teribila listă, m-am dus în cârciumă… Acolo, altă listă! Cu preţuri! Năuc, m-am refugiat acasă, în camera unde am copilărit… Aici, mă aştepta prăfuita mea lista, făcută de mama… Era mai simplă (Deh! Mama!)! Scria : “Nu uita să mănânci! Şi să te culci devreme!” Cât adevăr! Îmi era foame…
(…)
Apoi…

(…) 

Am primit o listă pe WhatsApp. Undeva ( pe listă), scria: ”With WhatsApp, you’ll get fast, simple, secure messaging and calling for free, available on phones all over the world.”) Mi-o transmisese cineva din greșeală, cred… În ultimul timp mi se transmit (din greșeală, cred eu…) cam prea multe liste. Mai ales,  în poșta electronică… Cred că mi se induce ce trebuie să fac, să cumpăr, să… Well, fuck them, then.
(…)
Apoi, am recitit ”Despre libertate”… Și… Când să aţipesc, am zărit pe noptieră o listă pe care scria, printre altele, că trebuie să pun ceasul să sune la şapte… O nelinişte m-a cuprins şi am început să caut prin pat…
(…)
Ce?
(…)
Cum, ce? Lista pe care scria că trebuie să trăiesc…
(…)
Ştiam eu că aşa trebuie, dar nu ştiam de când să-ncep… Poate scria acolo! N-am găsit-o…
(…)
Aveam, totuși, mare nevoie de lista cu trăitul! Mi-am scris, urgent, o alta:



1. Când sufletul începe să-ți cânte, începe să trăiești!

2. Pierde-ți simțul gravitațional!

3. Suficient, pentru azi! ”


(…)
Apoi, am început să cânt. Aveam eu o listă cu cântece la îndemână… Deh! ”Le besoin de musique, c’est l’âme qui veut du son…” [Grégoire Lacroix]
(…)
N-am apucat să scot un sunet… Pe un colț al listei cu cântece îmi notasem ”un mușatism”: ”Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa”. Am înlemnit! Fără ochelari, în loc de ”clipă”, citisem ”listă”…


***
Concluzie.
Viața în sine este scurtă, dar devine lungă din cauza… listelor.


(…)
Aș vrea să-ți spun, totuși, ceva: identitatea unui om este o poveste cu multe, prea multe, metafore… Nu le trece pe listă! Încurcă anamneza unui terapeut… Îl obligă ca să-și amintească ideile pe care sufletul lui le-ar fi contemplat în existența sa… În acest caz, lista îi poate face viața așa cum este în sine: scurtă!
***