Mic tratat despre îngeri

Îngerii n-au instincte şi nevoi, pentru că nu au trup… Mulţi pământeni vor să fie îngeri. Nu acceptă, însă, destruparea! Cred că-i bine-n Rai, dar, n-ar fi rău să-şi ia şi trupul acolo şi, dacă se poate, să ajungă cât mai târziu… Nimeni nu folosește urarea: ”Trăiește, mai repede!”

(…)

Mai este un inconvenient: în acel no man’s land, nu se comunică prin the body language… Ce-i de făcut? Acolo eşti nobody… Brusc, Raiul începe să nu mai fie atrăgător… Adrenalina-i în altă parte! Pe Pământ… Aci, prin mișcări adăugate, îți poți etala ”acoperișurile”… Pfui! ”Vade retro satana! Numquam suade mihi vana!”[1]

(…)

Trăim pe Pământ. Suntem păcătoși. „Dacă spunem ca n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevarul nu este în noi.„[2] Totuși, de prea puține ori rostim: ”Doamne, iartă-mă!” Așa că, n-ar fi rău să-ncepem un an, o lună, o săptămână, o zi cu o asemenea rugă, chiar dacă nu suntem (încă) îngeri…

(…)

Observația lui Pascal [3]:
”Omul nu este nici înger, nici jivină, iar nenorocirea face că cine vrea să zămislească îngerul, zămisleşte jivina.”

Constatarea lui Heraclit:
”Caracterul unui om este îngerul său păzitor.”

_______________________________________________________________

[1] ”Dă-te înapoi, Satan! Nu mă ispiti cu lucruri deșarte!” (lat.)
[2] (1 Ioan 1,8)
[3] Blaise Pascal – ”Cugetări”