Mic tratat despre gard

***
Nu-l văzusem de multă vreme pe vecinul meu de la bloc. ”M-am mutat la țară, vecine! Stau acolo până trece iarna”. ”Şi ce-o să pui pe foc, vecine?” îl întrebai. ”Păi, o să pun gardul de la casă! Cel făcut de tata… Oricum e cam vechi… Îl ard la iarnă şi-l fac la vară, cu banii economisiți pe gazele şi întreţinerea de la bloc! O să fac o mândreţe de gard… Te voi invita să-l vezi!”
(…)
Da! Românul este inventiv! Inventează tot felul de ”transhumanțe”… Ştie să rezolve o criză… Uneori, rezolvă o criză printr-o alta…
(…)
Dar, ce vor face aceia care n-au casă la țară? Sau au casa, dar nu mai au gardul… L-au ars iarna trecută… Și n-au mai avut bani că să-l refacă vara de trecu…
(…)
Îmi aminti că susținusem, cândva, că o casă și gardul ei sunt un sistem holistic… Adică, părțile unui întreg sunt intim legate și interconectate între ele și că acestea nu pot exista independent de întreg și nu pot fi înțelese fără a fi relaționate cu întregul… Iar dacă vom considera casa ca un organism viu, atunci gardul este cel care-i întărește sistemul imunitar, îmbunătățindu-i funcționalitatea și stabilitatea… Așa credeam eu… Nu puteam concepe să arzi gardul…
(…)
Totuși, constat, acum, că m-am cam înșelat… Nu prea stăpâneam hermeneutica…
(…)
Deh! Nu tot timpul inspirația ne este hrănită… liturgic.
(…)
De altfel, bunica îmi spusese că, atunci când începeau să moară de foame și de frig, oamenii ”dădeau la cap”… Erau în stare de orice…. Adică, uitau şi de Dumnezeu.
(…)
Ca să nu se întâmple nenorociri, pentru toți cei care în iarnă vor pune gardul pe foc, mă voi ruga ca să-l poată reface la vară…
(…)
Mă voi ruga, pentru ca o casă și gardul ei să fie un sistem holistic, cel puțin o dată la doi ani, dacă nu tot timpul…
(…)
Vă rog, ajutați-mă cu rugăciunile! Sunt prea mulţi cei fără gard la casă!
***
Final.
Dacă stai la bloc, un vecin cu suflet bun ți-e gard casei tale… Roagă-te să fii și tu gard casei lui! Din moși-strămoși, gardul e bine să fie… comun.
(…)
Gardul este pentru casă ceea ce este conștiința pentru om, ceva mult mai profund și mai extins decât am crezut vreodată… Și gardul, și conștiința au… porți.
(…)
Repet: esența gardului nu-i oiștea, ci limita! Știi, repet, pentru că, de cele mai multe ori, gardul înseamnă, pentru mulți, o teribilă sete de proprietate… Chiar dacă n-am văzut, până acum, vreo plăcuță agățată de gard pe care să scrie: ”Atenție! Om rău!”

***