Mic tratat despre generatoare și amortizoare

***

Omul, inițial neștiutor, a dorit – în timp – ca să știe… Ce l-o fi apucat?! Trăia simplu și se bucura atunci soarele răsărea sau frunzele foșneau. În noapte, un cer înstelat îl liniștea și se minuna… Parcă și noaptea se scurgea în sine… Inițial, neștiința și mediul natural i-au eliminat ceea ce astăzi numim stres. Miracolul forțelor nevăzute și dorința de a le cunoaște au crescut, în timp, asigurându-i stresul care-i lipsise până atunci… Lupta pentru cunoaștere i-a adus un stres imens.

(…)

Paradoxal, atunci când s-a convins că există o forță nevăzută, numită, mai târziu, Dumnezeu, stresul lui a început să scadă. De atunci, lupta pentru a ști și credința au devenit “generatoarele” și “amortizoarele” stresului…

(…)

Până acum, nu există o definiție standard a stresului. Mulți specialiști sunt de acord că o exprimare ar fi de acceptat: stresul este o stare atipică a organismului uman despre care nu se poate spune că inexistența ei nu înseamnă moarte. Pare cam complicată definiția… Totuși, o analiză semantică ne lămurește ceea ce omul primitiv a vrut să știe…

(…)

Complexității enorme a tipurilor de stres îi este, oricând, pusă la dispoziție, pentru fiecare tip de stres în parte, câte o rugăciune… Evrika! Stresul ne-a fost dat ca să ne rugăm… Să ne rugăm, deci!

Când mergem la farmacie, putem să trecem și pe la biserică. Acolo n-avem nevoie de card, pentru că n-avem costuri…

(…)

Stresul este schimbătorul stărilor emoționale… Îl putem controla? Cum?

(…)

Suntem plini de senzații. Unele schimbă, brusc, starea emoțională. Constați că ți se întâmplă ceva, fără voia ta… Dar… Dacă dorești să-ți schimbi -cum vrei- starea emoțională, ce faci? Specialiștii susțin că este suficient să te canalizezi asupra ei… Primul lucru ar fi să-ți schimbi direcția de concentrare, gândindu-te la cele mai plăcute amintiri din viața ta… Adică, să te gândești la trecut…
(…)
Eu cred că nu-i tocmai așa… Concentrarea ar trebui s-o canalizezi spre viitor, imaginându-ți că va fi bine…

(…)

O altă modalitate ar fi să comanzi trupului (fizic vorbind) sau fiziologiei tale o anumită stare de fericire… Cum? Prin acțiuni care folosesc nemijlocit trupul sau părți ale lui… Nu-i o soluție să bei, să fumezi, să te droghezi, să dormi etc. atât timp cât poți dansa, cânta, face sport, sex etc.

(…)

Ambele variante se pot și combina… Nu? Dacă ai suficientă imaginație, o să crezi că vei putea dansa, cânta, face sport, sex și multe altele, amintindu-ți că ai mai dansat, cântat etc. Și că o să fii fericit…

(…)

Dacă imaginația nu te susține, mai poți să apelezi la un pic de alcool, la țigări, la somn… Un sfat prietenesc: las-o mai moale cu alcoolul, altfel ajungi repede… terapeut! Terapeuții știu, cu precizie, de ce se… autodistrug. (N-am văzut terapeuți care să nu bea votcă… Știi, lichidul acela roșu din paharul aflat în fața lui, nu-i un simplu suc de roșii… Se numește Bloody Mary…)

(…)

La senzația fericirii-fericire se poate ajunge mai ușor cu încă ceva: roagă-te la Dumnezeul tău! Folosești și mintea și trupul…
(…)
Omul-om nu-i perfect, dar, dacă îmbină cele trei căi, se va simți mai bine și mai poate „negocia” cu Dumnezeu…

Constatări de ultimă oră.

Dacă Omul-Om va îmbina numai primele două căi, va primi titlul de ”individ titular”(sic!), titlu care va fi recunoscut de către: Asociația Psihologilor din România, Uniunea Națională a Barourilor din România, Sindicatul Naţional Uniunea Poliţiştilor– UNIPOL, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Teatrală din România – UNITER și de Alcoolicii Anonimi din România. Va primi și unele drepturi conexe, stabilite și actualizate cu inflația, conform Deciziei Directorului General al O.R.D.A. nr.10/05.02.2013 (Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 93/14.02.2013)…

Constatare personală de ultimă oră.

Plin de senzații am scris ce-am scris și mi s-a schimbat starea emoțională. Să fie și o a patra cale? Probabil… Ar fi cam așa: dacă vrei să-ți schimbi starea emoțională în fericire-fericire, invită un taraf de lăutari și roagă-l să-ți interpreteze ”Concertul nr. 1, în re major, pentru vioară și orchestră, partea a II-a, de Paganini”. Dacă, după un sfert de oră de râs, nu vei avea sinapsele deschise -ca după șase ore de gimnastică- înseamnă că-i musai să mergi la terapeut… Vaya con Dios! Eu, deja: ”Nah- neh- nah!”

Constatarea constatărilor.

Simți după măreția Centrului Lumii Tale. Adică, după Măreția Inimii Tale! În acest caz, liniștea ta are ”valențe” astrale…
(…)
Răsfoiești Catalogul Universal. Galaxie după galaxie… ”Vreau! Vreau să aleg!” îți spui în sine ta. Din Catalog, galaxiile te ademenesc : „Alege-mă, că-s colosală! Ba pe mine, mi-s abisală!”
(…)
Și, astfel, nehotărârea-i gata… Dacă nu alegi, Universul se simte abandonat. Le vrei pe toate! Îi poruncești Universului să te încoroneze cu 200 de miliarde de galaxii… Dacă poruncești, Universul este cea mai docilă existență… Devii Mijlocul Lui Invariabil! Da! Ce bine! Ce bine este să fii înveșmântat în Univers! Colosal de bine! Abisal de bine… Mai ales când și umbrele, în tine, ridică un Univers…
(…)
Când liniștea ta are ”valențe” astrale, n-ai nevoie de considerații teoretice despre stres. De ce? Păi, tu nu mai ai… Poți să ”exclami”, asemenea lui Baudelaire:

”-Ce de plăceri viclene descoperă știința,

-Când mohorâtă Venus, din jilțul ei de nori,

Revarsă-n valuri moscul: cădelnițând candori!”

Tu, deja, trăiești simplu și te bucuri atunci când soarele răsare sau când frunzele foșnesc. În noapte, un cer înstelat te liniștește și te încântă… Pentru tine nopțile se scurg în sine…

Observație.

Considerațiile prezentate au fost parte a unei disertații cu tema ”Consilierea antistres la antrenorii sportivi”. Patru dintre cei 5 membri ai comisiei au apreciat abordarea și cele expuse, considerând că ”aspectele necesare” au fost atinse. Dar, președinta comisiei a insistat să-i explic ce-am vrut să spun prin ”Mai ales când și umbrele, în tine, ridică un Univers…” Știam că doamna era un mare specialist în psihoterapie experiențială… I-am răspuns că exprimarea este, la rândul ei, ”baza” unei teme de doctorat în… filosofie. Deci, modalitatea de abordare nu este, în principal, holistă și că obiectivul său nu se referă, prioritar, la autodezvoltare și autotransformare sanogenă…

Cei patru m-au înțeles, m-au aprobat și mi-au zâmbit. Nici nu se putea, altfel… Erau absolvenții unei prestigioase academii de… sport. Nu degeaba aceste academii pregătesc specialiști ”3 în 1”…

Totuși, pentru că doamna a insistat să explic, cu cuvintele mele, i-am răspuns:

”În viață nu este bine să bați fierul cât e cald, ci până se încălzește! Așa-i și cu trupul și mintea omului… Nu le ”utiliza” la maximum și nu-i musai să insiști cu ”pusul în ordine”… ”Pusul în ordine” nu-i -obligatoriu- ceva estetic, poate fi și o… umbră. Nu tot ce pare haos trebuie pus în ordine!”

(…)

”Sportivii” au înțeles cum stă treaba cu performanța și cu… fierul. Cum doamna psiholog nu se prea pricepea la estetică (nici la metalurgie!), mi-a amânat ”finalizarea”, devenind, astfel, posesorul unui stres simpatic cvasipermanent care a permis unor prieteni să mă numească ”actorul figurilor tâmpe”… Mai ales, de când susținusem că ”arta pentru nimeni” este o… tâmpenie. (…) Mie mi-a permis să înțeleg că stresul este o stare atipică a organismului uman despre care nu se poate spune că inexistența ei nu înseamnă moarte…. Și, mai ales, care sunt “generatoarele” și “amortizoarele” lui…
***