Mic tratat de insolvență personală

***
Nu am știut niciodată ce sunt… Ce sunt eu? Negăsind până acum un răspuns cert, mă consider un mister. A înţelege misterele e prea greu, pentru capul meu… Nu ştiu ce sunt, dar ştiu că mi-e frică (de ce?), mi-e foame (de ce?), mi-e sete (de ce?)… Deci sunt un… simțural. Acesta să fie răspunsul?! Poate că da… Doar Adam şi Eva, la începuturi, n-au avut groaza fricii, a foamei… Mai târziu, da! Deci au devenit simțurali… Numai ce intraseră în păcat… Aha! Acum, o certitudine mi se deschide: sunt un păcătos! Eu însumi! Na! Aflai ce sunt. My search has ended!
(…)
Acum mă încearcă un amestec de iubire și ură pentru mine. Așa cum mi-a spus părintele Galeriu: ”Iubeşte pe păcătos, urăşte păcatele lui!” Nu vreau să mă urăsc prea mult… Nu mă vreau Antihrist…
(…)
”Că Antihristul este un om şi nu diavolul întrupat, ne dau mărturie Sfinţii Părinţi. Din această cauză, Dumnezeu îl iubeşte şi pe el, deşi urăşte de moarte faptele lui păcătoase”, îmi spuse Gavriil Stiharul, șoptindu-mi: ”Nu eşti chiar atât de singur precum crezi. Cel puţin două persoane se interesează de tine: Dumnezeu şi diavolul!”
(…)
De Dumnezeu știu… De diavol nu mi-e teamă, chiar dacă este un cumpărător de suflete. Nu vând! Iar înaintea mea sunt donatorii… După donatori, va începe lupta între Dumnezeu și diavol pentru sufletul meu. Atunci, va depinde de raţiunea mea, cui îi voi da împuterniciri ca să mă domine… Îmi amintesc că am semnat, când m-am născut, un contract cu Dumnezeu. Ca și voi. Parcă aș vrea să semnez ”un adițional” de prelungire a duratei contractului… Ca și voi. Dar…
(…)
Când omul spune că vrea să moară, îşi dezvăluie minciuna proprie. Toţi ştim că o să murim… Ştim, dar nu prea ne vine a crede… Ne minţim frumos, zicând că doar cu o moarte suntem datori… Dar, un ”adițional de prelungire”, n-ar fi rău!
(…)
În realitate, suntem datori cu o sacroterapie… Şi mai avem o datorie: viaţa! Înţeleg prin datorie, serviciul pe care ni-l facem: să trăim! Da! Să trăim, cât suntem în viață!
(…)
Contractul cu Dumnezeu este sinalagmatic: EL ne dă viața, noi o administrăm! Când nu-l respectăm, intrăm în… insolvență! Lichidator judiciar: Sfântul Petru. Judecător sindic: Dumnezeu. La masa credală: diavolul!
(…)
La fiecare ședință de judecată va trebui adresată o solicitare judecătorului sindic:
”Doamne-Dumnezeule, ferește-mă de antrenarea răspunderii patrimoniale!”
Situația se complică, când diavolul deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală… Antrenarea o poate cere și el. În acest caz, cererea se soluționează separat de judecătorul sindic, într-un dosar asociat. Este dosarul falimentului apocaliptic!
***
Sfat.
Pentru evitarea falimentului apocaliptic e bine ca, uneori, să fii egoist: să-ţi opreşti o rugăciune numai pentru tine! Pentru tratamentul păcatelor… Dosarul va avea mai puține file…
***
Concluzie.
”E păcat să mori fără să fi trăit. Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.” (Tudor Muşatescu)
***