Mic tratat despre curvie și preacurvie în folclorul românesc

***
Moralitate.
Până la urmă, moralitatea nu este, așa cum ne spunea Romain Rolland, ”decât igiena minţii şi a inimii”… Așa că, suntem cam ”nespălați”… Și, după părerea lui Helvetius, ”focul ceresc ce însufleţeşte lumea morală se numește pasiune… Așa că, suntem și cam ”înfocați”…

(…)
”Nespălați” și ”înfocați”, așa cum ne condamnăm să fim, păcătuim… Devenim robii plăcerilor… Dintre acestea două sunt omniprezente: curvia și preacurvia.Ca să nu lungim ”tratatul” și ”tratarea”, amintesc că prin curvie se înțelege (în sens biblic și nu numai…) întreținerea de relații intime înainte de căsătorie, iar prin preacurvie se înțelege întreținerea de relații ale persoanelor căsătorite și cu alte persoane care nu sunt partenerii lor de viață.
(…)
Desigur, Biblia condamnă clar aceste fapte: „Să nu preacurvești!” (Exodul 20:14). Se încalcă legământul făcut odată cu căsătoria: de a fi credincios partenerului în/de căsnicie.
(…)
„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” (Evrei 13:4). Iar Apostolul Pavel avertizează clar: „Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.” (1 Corinteni 6:18) De altfel, în Noul Testament, Isus cataloghează curvia ca o ”intenție” ascunsă a inimii: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti!’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28)
(…)
Dar…
(…)
Este posibil să-ți păstrezi gândurile curate, când atât de multe dintre ele sunt involuntare?
Omului, din cele mai vechi timpuri, i-a fost tare greu să…
(…)
E suficient să analizezi cu atenție folclorul unui popor. Că să vedem bârna din ochii noștri, putem arunca o scurtă privire asupra folclorului românesc…
(…)
Cu ani în urmă, aflându-mă în preajma doamnei profesoare Emilia Comișel (etnomuzicologă, profesoară universitară la catedra de folcloristică a Conservatorului bucureștean), am întrebat-o dacă a abordat cineva tema curviei și a preacurviei în folclorul românesc… Mi-a răspuns că, în perioada în care a fost studenta renumitului sociolog Dimitrie Gusti, acesta a fost ”interesat” de subiect și că a asistat la o dezbatere, pe această temă, între acesta și profesorul Constantin Brăiloiu… Nu mi-a dezvăluit ”rezultatul” dezbaterii… În schimb, a rugat-o pe cunoscuta interpretă Emilia Bubuluc (Emilia a fost una dintre studentele preferate ale doamnei profesor…) că să-mi cânte compoziția muzicală ”Uite dealul, uite via”… Apoi, mi-a șoptit: ”Să asculți, cu atenție și pe Maria Tănase, și pe Maria Lătărețu! Și variantele… O să te dumirești!”
(…)
Da.
(…)
Pasărea măiastră a folclorului românesc, așa cum a numit-o Nicolae Iorga pe Maria Tănase, a compus (varianta inițială?) în 1938 (cred că și sub influența idilei cu Constantin Brâncuși…):
“Uite dealul, uite via
Unde iubeam pe Maria
Şi beam vinul cu fucia.
Uite şi gropiţele,
Unde sta genunchele.
Şi-i sărutam buzele,
Şi făceam dragostile.
Uite şi tăvălitura
Unde-mi da Maria gura.”
(…)
O variantă finală a cântecului Mariei Tănase:

(…)
De la desăvârşita cântăreţă a cântecului gorjenesc (socotită cea mai mare interpretă de folclor românesc de către Maria Murărescu), Maria Lătăreţu, avem:

(…)
Și interpretarea Emiliei Bubulac:

(…)
Multe din cântecele, apărute ulterior pe CD-uri, provin din înregistrări care au cuvintele modificate şi nu păstrează autenticitatea celor vechi. S-a dorit eliminarea ”naturalismului” originar…
(…)
Astfel…
(…)
Uite… O variantă ”îndulcită” a Lucianei Maria Ene:

(…)
Sau varianta tinerei Luiza Ciudin :

(…)
Indiferent de cenzurarea unor exprimări, până la urmă, cântecele n-ar trebui să fie modificate. Nu ne putem feri de sentimentele și păcatele noastre. Cred că folclorul autentic românesc redă fidel stări și trăiri…
(…)
Tradiția trebuie păstrată neschimbată, astfel încât copiii noștri să o cunoască, să o ducă mai departe nealterată și să tragă, din analiza celor ilustrate, valori moralizatoare. Chiar și din versurile Mariei Tănase:
”Şi-am auzit din bătrâni,
Că gardul de spini nu-i bun
Şi gagica din vecini;
Gardu-i bun de scânduri late,
Şi gagica de departe.”
Sau:
”Guriţa şi sărutatuʾ
Ţi-au pus capu, luate-ar dracuʾ !”
(…)
Ideal ar fi, dacă s-ar păstra și calitatea orchestrării, profunzimea și forța de transpunere sufletească de mari dimensiuni (a se asculta „Uite dealul uite via”, 1962, bijuterie a folclorului românesc, dirijor Victor Predescu, orchestra de muzică populară „Radio”)…
(…)
Of!
(…)
Începem să ne mulțumim cu variantele scurte (moralizatoare?):

”Uite-o pe Maria!
Of, of, mândră-i Maria.
Și-a pus poalele și ia
Of, of, mândră-i Maria!

Mi- zărește neicuța,
Of, of, mândră-i Maria!
Și-i dorește gurița,
Of, of, mândră-i Maria!

Refren 2 ori
S-o dorească dac-o vrea,
Maria nu-i dă gura. ”
(Versuri Ruxandra Pitulice – ”Uite-o, uite-o pe Maria!”)

(…)
Parcă…
(…)
Revin la subiect, ca să-l închid. Folclorul nu poate fi altfel decât creatorul sau…
(…)
Pentru viață, ne rămân sfaturile Cărților Sfinte în confruntare cu frământările și trăirile oamenilor.
(…)
Părintele Dumitru Zamisnicu: „Curvarul pierde: sănătatea trupească, frumoasa podoabă a feței, vederea ochilor, bunătatea glasului, deșteptarea, vitejia, tăria, puterea. Se alege în schimb cu scurtarea zilelor și, mai ales, cu pagubele sufletești: lipsirea Dumnezeiescului Dar, împărăția cerească, pierde prietenia cu îngerii, împărtășirea cu sfinții, de a împărăți în veci împreună cu Hristos, de prea dorita vedere a feței Lui. Nici nu se gândește că acestea sunt de mii de ori mai dulci decât înșelătoarea curvie.”
(…)
Alex Ștefănescu: „Nu înțeleg de ce preacurvia e un păcat!” „În literatură, care este prin definiţie – ca şi visul – un spaţiu al libertăţii, au legitimitate atât iubirile în care partenerii îşi acordă reciproc exclusivitate: Petrarca–Laura, Romeo–Julieta etc., cât şi trecerile fără regret ale unui bărbat de la o femeie la alta: Don Juan, Casanova ş.a. În schimb, femeia infidelă este pusă la zidul infamiei, nedreptate flagrantă, expresie a discriminării practicate de-a lungul sutelor de ani.” (…) „Nu înţeleg de ce preacurvia este blamată şi supusă interdicţiei de una din cele zece porunci. Poate am să aflu pe lumea cealaltă, când vreun sfânt va avea răbdare să-mi explice de ce trebuie considerată un păcat”.
***
”Târfa domneşte în realitate! (…) Sunt atât de multe minciuni pe care aş vrea să le şterg. Singura noastră salvare, umorul şi ironiile literaturii, deplasarea interesului de la cele prea omeneşti. (…) O fiinţă normală ajunge la fericire şi crede în ea, se ţine de ea până când se risipeşte cu totul, dar o fiinţă anormală nu ajunge decât la o fericire relativă care fluctuează constant. (…) Psihanaliza m-a salvat, pentru că a permis naşterea adevăratului meu eu, care este religios. Poate că n-o să devin o sfântă. Dar sunt foarte plină şi foarte bogată, şi am de scris despre multe. Confuzia creează artă. Prea multă confuzie creează dezechilibru.” (Anais Nin – ”Incest”)
***
Concluzie.
Folclorul nu poate fi altfel decât creatorul sau… Chiar dacă ”apa trece, câinii latră și Măria e mulatră”… Totuși, ”simbolica visului ne conduce dincolo de domeniul visului, în cel al imaginilor populare”… Aici vom vedea că simbolul se află la originea poveştilor, miturilor şi legendelor, în spiritul comic şi în folclor”. (Sigmund Freud – ”Interpretarea viselor”) Iar moralitatea nu este ”decât igiena minţii şi a inimii”…