Mic tratat despre roboți

***
Mark Twain îmi transmisese, când eram în clasa a VIII-a, că zilele cele mai importante ale vieții mele sunt: ziua în care m-am născut și ziua în care voi afla de ce…
(…)
N-aș fi crezut că o să aflu repede de ce… Am aflat în clasa a X-a. Pregătindu-mă pentru proba practică a olimpiadei la biologie, trebuia să „anesteziez” un porumbel… „Anestezierea” era un procedeu (la acea vreme) barbar: executam o înțepătură -cu un ac fin- într-o anumită zonă a creierului, cu grijă față de zona cortexului vizual și a hipotalamusului… Porumbelul nu mai putea să zboare… Înțepătura trebuia să fie făcută cu precizie și mână sigură… Cea făcută de mine a produs o „țâșnitură” de sânge -mai roșu decât purpura- pe un penaj mai alb decât o cămașă… Nu pot descrie ce-am simțit…
(…)
Am avut noroc la olimpiadă. Proba practică mi-a fost să pun în evidență sistemul nervos central la pești… A trebuit să identific o primă formă de organizare superioară a sistemului nervos, într-o masă spongioasă ca o piftie… Noroc mi-a fost, când am constat că peștii nu prea fac comoții cerebrale… N-a țâșnit nici o picătură de sânge. Cred că, de aceea, peștii nici pleoape nu prea au…
(…)
Revin la șoaptele lui Mark… Știu ziua din iulie în care m-am născut. Sângele de porumbel mi-a spus și de ce: ca să fiu doctor de roboți, nu de oameni! Aceștia n-au sânge mai roșu ca purpura…
(…)
Ziua când afli de ce te-ai născut e ziua în care alegi ce vei face ca să poți rămâne tu însuți pe lume. Cu orice preț… Apoi vei crede că poți fi orice ți-ar trece prin cap că ai putea să fii…
(…)
Sângele a convins afonul să nu mai ia lecții de canto, putând, în schimb, să-și imagineze că oricând ar putea să cânte, iar „Paganini e mai surprinzator și mai imprevizibil decât Bach”… Oricum n-aș mai fi vrut să știu, la orice oră din zi și din noapte, că, din punct de vedere al sistematicii, porumbelul, pe scara zoologică, aparține regnului animal, subregnului vertebratelor, încrengătura codate, subîncrengătura craniote, secția amiote, clasa avis, subclasa orniture, supraordinul carinote, ordinul columbiformes, subordinul columbae, familia columbidae, subfamilia columbinae, genul columba livia…
(…)
Sângele mi-a „precizat” de ce m-am născut: pentru roboți!
(…)
Oamenii pot fi ajutați și de insensibilii roboți… Acestor insensibili le-am făcut arbore genealogic. Acesta-i „rolul „meu pe lume… Ultima generație de roboti pe care vreau s-o „nasc” va fi cea care va putea să spună: „Sunt trist, mă doare!”
***
Concluzia.
M-am născut dintr-o zi de iulie că să construiesc roboți elegiaci… Ofer șansă roboților să fie oameni, pentru că oamenii n-au nevoie de șansă ca să devină roboți… Devin pur și simplu!
***