Mic tratat despre alcoolism ca mijloc auxiliar de conștiință

***
Alcoolicul (dipsomanul) este o ființă a lui Dumnezeu, a familiei sale, a prietenilor săi, a medicului său, a preotului, a nimănui… Este singura ființă care-i prietenă cu dușmanul său.
***
“Am fost rupt!” sau “Am fost mangă!” sunt expresii de beţiv.
(…)
Bețivul se exprimă cu “licenţe” de natură poetică, când defineşte o intoxicaţie. Uneori intoxicaţia este benefică (înlatură un caracter penal al acţiunii)…
(…)
Cu alte cuvinte, un confort psihic te poate salva… Dar te poate băga şi-n criză…
(…)
Dacă o criză -de acest gen- devine patologică (cu afectarea conştientului), atunci eşti “dureros de beat”. Nu mai eşti un “drinker” de gânduri. ”Dacă beau îmi este bine, însă nu pot să-mi ţin gândul…”
(…)
De ce beau oamenii?
(…)
Ne zice poetul:
“Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie.”
(Păstorel Teodoreanu)
(…)
Adevărul îi poate schimba pe oameni. Doar dacă îl recunosc ca suprem… Altfel, rămâne o părere. Uneori este o părere dureroasă. Şi adevărul nespus este dureros. Durerea adevărului nespus nu e alinată de minciună. Minciuna, în acest caz, este gazul pus pe foc. Şi focul te arde… Uneori de tot, alteori parţial. Îl ”stingi” c-un păhărel de…
(…)
“Tu fără mine ești un nimeni!” Așa ți-a zis, într-o zi, omenirea. Şi te-a tentat să devii… nimeni. Ți-a fost greu. Ai început, mai întâi, să-ți fie milă de tine. Și ai început să bei… Apoi, nimănui nu i-a fost milă de tine… Ai devenit un ”nimeni” veritabil…
(…)
Nu mai vrei să înţelegi orice. Nu mai vrei să înţelegi totul. Pentru cei care nu mai poți să-i înţelegi, ai speranţa că iadul există. Cineva spunea că există iad şi pentru cei buni… Și pentru tine! E cârciuma…
(…)
Un drum corect, însoţit de optimismul dat de surâsul permanent al datoriei împlinite, se parcurge cu forţa interioară dată de credinţă, dragoste şi muncă. Împlinirea datoriei îti aduce pacea interioară şi utilitatea ta pentru ceilalţi, anulându-se egoismul natural al animalului -inițial- care-ai fost… Teama a fost depăşită, ai primit dragostea tuturor… Când n-o primești, te ajută un pahar… în plus. Te ajută să ajungi, în zbor, la Dumnezeu, fără să ai ”pene de diavol”…
(…)
Crezi că profunzimea de înţelegere îţi vine când ajungi tu o ruină… Pentru o ruinare rapidă, te ajută prietenii tăi de nădejde: Johnny Walker și Jack Daniel…
(…)
Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă şi îi întinde o mână pentru a-l ajuta să se ridice… Tu, bețivule, ești privilegiat: de jos poți privi… numai în sus!
(…)
”Cad frunze în sufletul meu
Fiecare pahar e un simbol al regretului meu.”
(…)
Unii vor totul gratis. Sunt zgârciţi. Uneori zgârcenia le-a fost salvatoare. Atunci când au cumpărat cea mai ieftină frânghie, ca să se sinucidă… Pe săpun n-au dat bani… Frânghia s-a rupt uşor. Şi, au scăpat! Scăpau și mai ieftin: c-un pahar de rachiu!
(…)
Se spune că leneşul mai mult aleargă. Nu zău! N-am văzut vreun leneş transpirat! Nu transpiră unul care îşi zice: ”M-am trezit luni şi m-am gândit marţi ca să mă duc miercuri la muncă… Dar, când am văzut joi ca vine vineri, mi-am zis: ce dracului să caut sâmbăta la lucru, când duminica e o zi liberă?” După ce-şi zice toate acestea, mai bea un pahar… Deh! A great man!
(…)
Paradox: avem mai multe pahare și mai puţin timp!
(…)
Pentru omul care se roagă în fața unui pahar, lumea întreagă este… o cârciumă.
(…)
Pacea este darul pe care îl dorim ca să fim liberi. Este darul libertăţii. Poate fi în interiorul și în exteriorul nostru. În interior, o ai când nu ești singur, pentru că-L ai pe Dumnezeu, iar în exterior, o ai când legăturile tale sensibile le legi de liniștea Universului… Paradoxal, pacea poate să fie şi războiul tău cu timpul. Aştepţi ca să-ţi piară duşmanul… Îl omori c-o sticlă de…
(…)
Constatare: pentru mulți viața este punctul de tangență dintre ”a fi viu” și ”a fi mort de beat”…
(…)
Uneori uiți. Este şi bine şi rău. De aceea plângi, râzi, scrii poezii, ignori… Când nu uiți necazurile, ai o sticlă de vin în frigider… Vinul îți este lampa care luminează întunericul ce te-a cuprins…
(…)
Terapiile l-a care sunt supuşi timizii (sunt învăţaţi să-şi dezvolte farmecul personal, să fie pozitivi în mod forţat, să devină foarte buni profesionişti etc), au ca rezultat, de multe ori, obţinerea expansivilor perverşi. Sau alcoolici…
(…)
Zilnic suferim. Ştim prea bine de ce… Ziua are suferinţa pe care i-o alocăm. Dacă această stare ar fi conştientizată, l-am cunoaşte pe Dumnezeu. Uneori preferăm să n-o facem. Adică nu vrem să-l cunoaştem pe Dumnezeu. Folosim auto-crima ca metodă de reprimare a unei suferinţe sau nefericiri. Înlocuim viaţa prin blocarea drumului spre moralitate cu speranţa blocării nefericirilor. Ne blocăm, astfel, auto-cunoașterea generată de necazuri și, evident, calea spre Dumnezeu. Cei care amestecă, în această acţiune, curajul (pe care îl au în cantităţi reduse!) se sinucid lent (cazul leneşilor) sau episodic (cazul beţivilor sau drogaţilor). Finalitatea poate fi aceeaşi, numai că păcatul este la fel de mare…
(…)
Alcoolicului îi place spiritul de turmă pasional. Iubeşte pe toată lumea! Iar de pupat, ce să mai zic?
(…)
”Ninge, ninge
Bea de stinge…
Păcate, socoate
Împarte, desparte
Discret, integru
E alb ce-i negru!
Plânge, ninge
Bea de stinge…”
(D&D – ”Combinații cromatice”)
(…)
Doamne, ce vis am mai avut! Am visat că eram mort de beat și m-a aruncat de pe Palatul Victoria, chiar în momentul când intra Președintele cu nişte ordine… După cădere, mi s-au spart ochelarii… Un ciob de lentilă a sărit şi i-a retezat ”femurala”… Brrr! S-a instalat, urgent, doliu naţional. Trei zile! Exact în zilele de Crăciun… Brrr! Când m-am trezit, eram lac de transpiraţie şi plin de lacrimi. Îmi părea atât de rău că nu mai sărbătoream Crăciunul…
(…)
Oamenii, când cad la învoială, bat palma. Vor să se ţină de cuvânt. Unii, după ce bat palma, încep ”să dea noroc”… Ca s-o uite…
(…)
Când intru-n restaurant, constat că viaţa din lumea aceasta n-are mai mult preţ decât o sticlă de votcă…
(…)
– Ce ar fi un restaurant, fără bețivi?
– O grădină zoologică fără maimuţe!
(…)
Totuși…
(…)
Poezia e atunci când o emoţie şi-a găsit gândurile, gândul şi-a găsit cuvintele și mâna și-a găsit paharul… plin.
(…)
Cei care spun că suntem o ţară de rahat, îşi motivează laşitatea cu aceste cuvinte… Ce trebuie să facem? Să le luăm paharul din mână și cu sticla să…
(…)
Istoria este ceea ce se rescrie. O supă reîncălzită a vieţii. O viaţă fără teorie, dar cu practică în ferocitate. Istoria ne însoţeşte. Este umbra care ”muşcă” din om. Și omul ”mușcă”… din pahar.
(…)
Când te apucă o criză de realism şi îţi vine să te scuipi, fă-o în oglindă! N-o face în oglinda de la cârciumă… Acolo, nimeni nu s-a dus ca să-și taie venele…
(…)
”O beție zdravănă prelungește viața, reducând ziua de lucru.” Mi-a spus bunicul, un băutor cu talent…
(…)
Bețivul crede că-și păzește sufletul pentru Domnul… Când pune capul pe masă, de strajă îi stă o sticlă și-un pahar…
(…)
În acelaşi timp este bine să fii cel rău, cel prost și… cel mort de beat. Inutilitatea este conditio sine qua non pentru… promovare.
(…)
”Realitatea nu este rezultatul unui proces; ea este explozie. Ea este complet dincolo de minte.” Așa ne spune Nisargadatta Maharajah, filosof indian… ”Da! Dar nu-i dincolo de birt!” mi-a spus bunicul, un băutor cu talent…
(…)
Greşelile fac parte din fiinţa umană. Acceptă-ţi greşelile aşa cum sunt: nişte lecţii de viaţă preţioase care nu pot fi învăţate decât suferind… Asta dacă greşeala nu este fatală. Dar, dacă este, nu-i nimic: băutură este suficientă!
(…)
Poți să devii beţivul generaţiei tale, cu veleităţi ştiinţifice… Vei constata că: “Electricitatea este alcătuită, de fapt, din particule microscopice numite electroni, pe care nu le poți vedea cu ochiul liber decât dacă te-ai îmbătat bine de tot”.
(…)
Și…
(…)
Ca românul nu-i niciunul, unde-s mulți, beat e… cel puțin unul!
(…)
Când greșelile se termină cu happy end, ne place să credem că am fost treji…
(…)
Nu știu de ce, dar paharul a devenit mijloc auxiliar de conștiinţă…
(…)
La poarta speranţelor deşarte, stau săpate-n piatră, scrise cu multă trudă: ”Voi, care intraţi aici, lăsaţi-vă sticlele de-o parte!”
(…)
Cine bea cu mine bine, bem și haina de pe mine! Iar de s-o scumpi bătura, vom mânca mai puțin…
(…)
”Sorry, something went wrong! We’re working on getting this fixed as soon as we can!” Adică, ”Ne pare rău, ceva merge prost! O să încercăm să rezolvăm cât de repede putem!” ne șoptesc bețivii altor țări…
***
Teoremă.
”Când bei, nu rezolvi problema, o uiți.”
***
Biografie.
Pe mine m-a crescut bunicul. Om dintr-o bucată! Palmaresul lui a fost impresionant. Fusese șef de golani într-un cartier din București. Intra sâmbăta în cârciumă și ieșea lunea… Prin geam! Era antrenat… Crescuse la țară, într-o zonă de munte. Lângă patul lui ”ardea” cazanul de țuică. Non-stop! Așa că, eu îi privesc cu o vie emoție pe… băutori. Gata!
***
În cârciumă, un băutor simpatic este întotdeauna înconjurat de prieteni… Acolo, tot timpul, se găsește ceva de băut: și pentru mine, și pentru tine! Avem timp să ajungem, ca să-i urăm: ”La mulți ani!”

***

Uneori, îmi pare rău că nu mă pot îmbăta… Probabil, am preferat ”să mănânc” banii de băutură. Sau oi fi pățit ce-a pățit Cioran: ”Dacă n-am devenit beţivan, asta se datorează afecţiunilor mele stomacale. Beteşugurile pot avea, aşadar, şi o latură pozitivă… Nimic nu e mai rău şi mai distrugător decât alcoolismul. În tinereţe aveam o puternică tendinţă în acest sens, şi mama se temea că voi deveni „beţiv”. La urma urmei, merită să ai un stomac prost: în acest fel rezişti mai uşor multor tentaţii.” (”Scrisoare către Wolfgang Kraus”) Sau, sportiv fiind, performanța m-a savat de la o ”belea” mai mare dăruindu-mi unele mai mici…

***
Rugăciune.
”Doamne, iartă-ne Doamne pe noi şi pe strămoșii noștri, din cele mai vechi timpuri până astăzi, căci Lumina şi Puterea Ta e mare şi Tu ştii bine unde ne sunt cârciumile. Amin!“
***