Mic tratat despre identitate

***
Identitate? Nu există o definiție precisă. Cea mai apropiată este aceea de… mască.
(…)
Când începe un nou an sau când împlinești o sumă de ani, îți propui schimbări… Ești conștient (ah!) că ai puterea de a te defini. Crezi că trecutul nu-ți determină viitorul și rostești: eu voi fi! Îți extinzi conștient (sau nu!) identitatea. Extinderea poate fi o criză devastatoare…
(…)
˂˂ Fiecare om are în el „întuneric și lumină”, contează doar „partea cu care alege să trăiască”. Asta îl definește… ˃˃ [1]
(…)

De ce își dorește omul schimbarea? Pentru a nu (mai) fi cine este… Intră în lupta continuă cu schimbările de conduită, ca să arate că știe ce se așteaptă de la el… Astfel, la nevoile lui psihologice alătură imperative morale și, pe toate, le înghesuie în cămara numită creier! La unii nu mai este loc…
(…)
Dar…
(…)
Ideea de a te schimba, poate fi plăcută. Până la urmă este o conversație cu tine însăți/însuți, iar cuvintele pe care ți le spui le poți… uita convenabil. Deh! Se pot strica lucrurile și dacă vorbim despre ele…
(…)
Extinderea conștientă de identitate, uneori, generează comportamente inconștiente… Așa va cataloga lumea! Oricum, lumea nu va avea niciodată suficient talent ca să recunoască identitatea unui geniu… Iar tu vrei să începi un nou an, convins că nu contează ce-ai făcut, ci ce vrei să faci… O evoluție îți vrei!
(…)
Vai!
(…)
Ești liber să evoluezi, dar să nu uiți că ești liber și să te… oprești. Dacă (mai) poți! Unora le-a reușit… Au dobândit identitate de geniu, oprindu-se din… evoluție. Lui Picasso… Chiar dojenește: ”Am fost surprins de folosirea abuzivă a cuvântului evoluție. Eu nu evoluez, eu sunt. Nu există, în artă, nici trecut, nici viitor. Arta care nu este în prezent, nu va fi nici în viitor!” [2] Însă… ”Oamenii eșuează când doresc să aleagă o stare și să rămână în ea.” [3]
(…)
Încă ceva…
(…)
Unui prieten actor i-a căzut… decorul. El zice că de prea multe aplauze.
(…)
Ce cred eu?
(…)
Cred că-și făcuse ”rol cioplit” și că nu L-a avut pe Dumnezeu ”sufleor”…
(…)
Trăitul este artă. Viața ar putea fi și un tablou care respiră lumină și flacără… Când vei începe un nou an, eu s-ar putea să-ți doresc să fii… artist. Dacă, totuși, vrei să știi drumul care urmează, întreabă-i pe cei care vin înapoia ta… Ajută la definirea direcției, stabilindu-i sens!
(…)
Care sens?
(…)
Spre misterul existenței! De la nimic la… Dumnezeu. ”O serie de ciocniri cu viitorul spre ceea ce am învățat să fim… ” [4]
(…)
Misterul existenței este dat de Dumnezeu. EL și-a interzis de a se înșela.
***
Concluzie.
Dacă extinderea identității are sens bun, nu poate fi o criză devastatoare… Tu vei fi! Vei totuna cu masca ta. Tu vei fi oglindirea măștii tale, nu invers!
***
____________________________________________
[1] J. K. Rowlling
[2] Pablo Picasso în discuție cu Marius de Zayas – 1923
[3] Anaïs Nin
[4] Jose Ortega y Gasset – „Studii despre iubire”