Mic tratat despre un produs al repetiției

***
Nu sunt ”un produs” al repetiției. Am învățat mai bine sau mai rău de prima dată. Nu pot repeta aceleași trăiri și nici aceleași înțelesuri. Nu retrăiesc clipe. Trăiesc clipele… simultan. Ca și bucuria și durerea… Adaug convingerilor nuanțe. Prefer originalitatea convingerilor nuanțate, convins că totul e… relativ. Chiar și etica ar fi ”ceva” relativ, dacă oamenii, în majoritatea lor, n-ar fi ”produse” ale repetiției. Desigur, am mâncarea mea preferată, dar n-o pot mânca în fiecare zi. Nu caut absolutul, știu că el există, dar pentru mine este ”ultima instanță”. Consider că lumea este doar pentru „un moment” așa… Și pentru mine ”repetiţia este forma cea mai trivială a învăţăturii (C. Noica)”… Pentru că nu ascult de nimeni, dar îi respect pe toți, știu că nu-s ”un produs” al repetiției. Din respect, nu-s de acord că un cuplu ajunge simultan la orgasm doar atunci când judecătorul/autoritatea administrativă le semnează actul de divorț… Altfel, aș repeta ce spun mulți, cum c-ar fi așa… Oricum, nu retrăiesc clipe și, după cum spuneam, prefer originalitatea convingerilor nuanțate. Dar repetiția, cât poate de cu încăpăţânare, stăruie să domnească! Noroc că nu-s atât de încăpățânat pe cât este imposibilul… Nu rememorez amintirile plăcute pentru că-mi dau dependență. Și nici nu-mi plac ciorbele reîncălzite… Adesea, istoria personală este o asemenea ciorbă. Există o istorie a Adevărului? Nu. Iar când repeți, cu asiduitate, ceva ai un interes ascuns. Interesele ascunse au redus viața oamenilor de la Matusalem încoace. Știi, lungă sau scurtă, Dumnezeu știe cum va fi, eu nu vreau să repet viața acesta. Altfel aș vrea să fie. Să nu fiu trist! Într-o altă viață aș vrea să fiu o capră. Așa, datorită lui ”din cauză că”! Uite…
”Capra mănâncă trandafirii grădinilor
municipale
ronţăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi
nu pleacă dimineaţa la birou
nu citeşte gazeta de seară
dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi
ignoră semafoarele cu neruşinare
nu-şi doreşte limuzină şi jur
n-a brevetat încă iarba artificială
deşi mai ştie câte ceva despre păduri.
Statuia din centru a fost schimbată
oraşul se leagănă într-un scrânciob de fum
numai această capră încăpăţânată
dă lapte şi nu se-ntreabă cum.”
(Mircea Dinescu – ”Capra contemporană”)