Mic tratat despre cadouri

(…)
Nu prea mă bucur, când primesc un cadou. Cred că aici este o cauză: raritatea întâmplării! Probabil… Și ar mai fi una: sinceritatea întâmplării!

(…)

Organic, n-aș vrea să cred homerianul: ”fie pomana cât de mică, bucuria e mare”. N-aș vrea… Dar, nici să spun tot ce simt nu pot… E și un solonian aici: ”ferește-te cât poți să spui tot ce știi”… Pentru că saturația n-a generat lipsa de măsură, vă șoptesc că, adesea, cadourile put. Mirosurile pot anihila bucurii.

(…)

Totuși, oamenii fac și își fac cadouri. Cadourile pe care ți le faci sunt cele mai sincere. Apoi, sunt cele primite de la familia ta… Pentru celelalte, întreabă-ți nasul!
(…)
Ar mai fi ceva: cadoul ca datorie! Ne lămurește Ludwig van Beethoven:”Numai Arta m-a susţinut; pentru că, ah, e de neconceput pentru mine să părăsesc lumea înainte de a-i dărui tot ceea ce mă simt chemat să dăruiesc”.

(…)
Pentru tine.
”Modul în care dăruieşti valorează mai mult decât darul însuşi.”[1]

(…)
Un sfat.
Când primești un cadou, uită-te la palmele care-l dau! Dacă o palmă ține cadoul, iar în cealaltă e inima donatorului, primește-l! Dacă ambele palme cuprind cadoul, refuză-l. Știi, cadourile nu trebuie să fie scumpe… Dacă numai o palmă ține cadoul și în cealaltă nu ”zărești” inima donatorului, refuză-l! De ce? Pentru că, atunci când cineva are inima-n palmă, nu-ți poate da cu pumnu-n barbă! Altfel, o să-ți pară rău că n-ai centură neagră!

(…)

Și, cum ”fără daruri, Crăciunul nu este Crăciun”[2], când dăruiești, nu uita de inimă, când primești, nu uita de nas! Dacă te vei hotârî ”să dărui totul, să sacrifici totul fără speranța de răsplată; asta înseamnă iubire !”[3] Pentru fermitatea hotărârii, roagă-te la Isus…

(…)

Încă ceva: după ce-ţi plăteşti ratele la bănci, din economiile tale cinstite, te poţi simţi stingher, când, mergând pe stradă, un neajutorat îţi cere un bănuţ şi, poate, n-ai să-i dai! N-ai! Ai datorii mari la bănci… Dar, ce faci cu datoriile impuse de omenie? Desigur, acestea vor avea de suferit… Eşti în situaţia, în care, mijlocul cinstit de a exista, nu este total nevinovat…

Tare mult, te rog, să crezi că omenia este singurul cadou care, după ce îl dăruiești, îți rămâne! Iar ”fericirea ta este darul voinţei tale[4]”.
____________________________***______________________
”-Cum poate un trântor să cucerească o albină?
-Îi face cadou o floare.”
_____________________________________________
[1] Pierre Corneille
[2] Louisa May Alcott – ”Little Women” (1868)
[3] Albert Camus
[4] Epictet