Mic tratat despre realismul beletristic

***
Învârtindu-mă printre oameni, mi-am dat seama că Răul nu este ceva supranatural. Omul este martor la ”procesul lumii”. Astfel, lipsa iubirii naște dorințe de refuz a cerințelor societății pentru armonizare și procesează… Răul. Răul este egoism generator de ură. Adesea, triștii îi urăsc pe cei care râd. Și invers! (”Oderunt hilarem tristes, tristemque iocosi.”) E dezumanizare…
(…)
Ca și Adevărul, Răul este concret.
(…)

La capitolul ”Convingeri”, găsești în manualele pentru autocontrol o enunțare de genul: ”Mintea este aceea care face bine din rău, care te face nenorocit ori fericit, bogat sau sărac”. Evrika! Am înțeles, pe loc, enunțul: numai indivizii fără minte își permit o dezvoltare personală naturală… Deci, manualele pentru autocontrol sunt manuale de iluzionism! Nu-s manuale de ”realism”, sunt un fel de beletristică… Așa că, le putem arde! Dar, nu putem arde toate manualele de psihologie, de marketing etc. pentru că vom grăbi încălzirea globală. Sunt prea multe! Ce facem? Păi, mai întâi, o să fac niște cercetări…

(…)

Cercetările mele concluzioneză că: arderea manualelor de autocontrol duce la scăderea concentrației acidului 5-hidroxiindolacetic și a metal-hidroxifenil-glicolului, cu implicații imediate asupra unui comportament generat, în principal, de relaxare, plăcere și gratificare după producerea actului…

In final, cu o mare acuratețe științifică, concluzionez:

”Piromania beletristică este cauza unui tip de încălzire globală, încălzire care favorizează dezvoltarea naturală!” Pentru că nu-i ceva supranatural, arderea manualelor dezvoltă Răul…

(…)

După elaborarea acestei teorii, m-a sunat Al Gore și m-a anunțat că vrea să împartă Premiul Nobel cu mine: ”Dumneavoastră sunteți adevăratul maestru al alarmismului și al exagerării, nu eu!”

(…)

Modest fiind, i-am spus domnului Gore că, de această dată, nu vreau să exagerez, că sunt chinuit, totuși, de un teribil ”realism beletristic” ; mă chinuie un realism ”tip Voltaire”: “Cândva, totul va fi bine, iată speranța. Acum totul este bine, iată iluzia”. Adică, ”realismul beletristic” este ceea ce râmâne după piromania beletristică, este ceea ce compozitorii pot pune pe note, pentru ca să simțim cu toate simțurile… Astfel, Domnule Gore, muzica (Mr. Gore, they’re setting to music!) va contribui la încălzirea globală a… sufletelor. Muzica-i binele! Unde-i exagerarea?

(…)

Pe Pământ, când saluți pe cineva cu căldură, puțini își imaginează că i-ai dorit să-l ardă focul… Când încălzești de-a valma totul, nu-I încălzire globală, este o greșeală globală! Numai în iad este încălzire globală pură… Adică, Răul-Rău.

(…)

Dacă tu crezi că ”mintea este aceea care face bine din rău, care te face nenorocit ori fericit, bogat sau sărac”, încearcă, te rog, o ”lămurire” și la biserica părinților tăi. Adesea, te poate ajuta și ”realismul beletristic”. Și cunoștințele despre geologia vieții: Binele este Aurul pentru care trebuie să sapi mult ca să găsești puțin. Sapă mult!
***
Concluzie.
”Să nu te răzbuni și nici să nu faci Rău tovarășilor tăi, conaționalilor, ci să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți…” (Leviticul – ”Cartea a treia a lui Moise”) Adesea, te poate ajuta și ”realismul beletristic”…
***