Mic tratat despre ceas (I)

Şi azi, şi mâine sunt şi voi fi bucuros… Între timp şi între timpuri, am făcut ceva-n viață: am făcut ani! Câţiva ani.

(…)

Pe mine nu m-a ucis şi nu mă va ucide timpul! Dar, m-a durut şi mă doare… Rău doare timpul!

 (…)

A avut timpul grijă ca să nu mă doară toate dintr-o dată…  Deh! E o legătură între noi…  Avem acelaşi ”naş”: ceasul!

(…)

Pe timp, ceasul îl omoară… Şi pe mine: ultimul ceas! Nu-i prea sadic ultimul ceas: îmi omoară și regretele!

(…)

Totuși, când vom putea repeta trăitul, vom constata că timpul este o mare înșelăciune. A fost inventat pentru dureri… Și pentru caracter.

(…)

Ceasul a fost inventat de logica tragică a omului.