Mic tratat despre rolul vieții

Personaje: EA (Actrița), EL (Actorul), REGIZORUL
Decorul: VIAȚA

***

Ea-ACTRIȚA.

Dragă,

În liniştea codrului te-aş atrage. Mi-e teamă! Mi-e teamă de păţania copilului care a scos peştele din apă ca să nu se înece… Din teamă vine tăcerea ucigaşă. Ucide şi mă ucide. Numai când gândesc că la umbra marilor copaci iarba nu creşte şi că nu se poate face plajă, înnebunesc de groază! Şi nici briză nu e! Dacă briză nu-i, ne-am putea imagina că… Imaginările ar trebui, apoi, distruse şi ridicate la rang de probleme. Nu ştiu ce rang ar trebui să aibă rezolvările… Alte temeri! Apoi, tăceri… Dacă nu ne ucid tăcerile, suntem salvați! Atunci, în liniştea codrului, groaza se transformă în magie, iar Universului îi cresc vitezele mişcărilor vibratorii… Și mie-mi trec fiorii sfintei răspunderi! Clipele îmi devin timp mare și suspinele rugăciuni!

El-ACTORUL.

Dragă,

Diafragma. Ești… A vieții mele. (…)

Mi-aduc aminte că ploua. Da! Ca niciodată, ploaia era udă de iubire. Mă ploua cu tine… Până-n sufletul cu coordonate precise… În diafragmă! Acolo-i sufletul meu… Acolo mi te-ai pus… Și m-ai cuprins… Îmbrățișându-mi inima… Și n-ai mai plecat… Nici n-o să mai poți pleca… Inima ți-e gardian… Cât respir eu… Știi, mi-ești respirație… Nu pot să dorm, ca să nu respir rar… Vreau să te respir… Des! Întind mâna spre tine… Cu cotul… Mă iau în brațe, cuprinzându-te… Ești arcul de preț… Al inimii… Pleci, revii… Respir.. Trăiesc. Uneori, de tine mă doare pieptul… Brațele tale sunt frenicii mei nervi…. Te simt când privesc în sus, în jos, de jur-împrejur… Cu tine văd… Ești mușchiul principal și dacă inima n-ar fi pentru Dumnezeu, ar fi și cel mai important… Mi-e pieptul plin de tine… De parcă ar vrea să plece… Ești simbioza inimii mele… Așa mi-e cald… Doamne, câtă căldură! Îmi încălzește ceaiul de trandafiri… Și cred că te beau… Să-mi liniștesc ”fluturii”… Să m-adorm cu tine… Până la adormirea-n pace… Dar… Inima… Picură… Sânge. Buzele… Strigă… Durere. Mâinile… Cerșesc… Altare. Vreau să trăiesc cât sunt în viață… Mă lași să trăiesc și să văd că pot… Sau poate că-mi trăiește un vis… Pe care nu-l pot ucide… Pentru că ești… tu.

Diafragma. Ești… A vieții mele. Acum. Și, plouă… Și ploaia-i udă… De iubire!

REGIZORUL.

Dragilor,

Credem că, la naştere, Destinul ne pune-n frunte un scenariu pentru Viață. Credem că Destinul este prost regizor: nu ne spune cum să jucăm! Credem că, adesea, regia pe care ne-o facem sau ni se face, este la fel: proastă! Credem c-ar fi mai bine să improvizăm ad-hoc non-stop… Credem că şi Destinul ar fi vrut să ne spună aşa… Mda! Credem, dar, nu orice maimuță este și un bun actor! Credem, astfel, că piesa ”The Great Controversy” [1] este jucată de fiecare-n parte și de capul lui… Credem că finalul va fi răsplătit cu aplauze… Da, dacă vom crede că improvizațiile s-au făcut după indicațiile singurului regizor ”pro bono” din Unives și dacă vom crede că acesta este Dumnezeu. (…) Credem? Răspunsul e-n joc: joacă fiecare… cum crede! Vă rog, dragilor, să nu vă transformați din îngeri buni în diavoli! Continuați, dragilor, continuați! Ajunge Lumii căderea lui Adam și trădarea lui Iuda… Aduceți voi Pace pe Pământ, nu Sabie! Și să nu uitați: numai actorii îmbătrânesc, rolurile rămân tinere! Pentru rolul vieții folosiți sentimentele ca recuzită!

FONDUL MUZICAL.

”All I ever wanted
All I ever needed
Is here in my arms…
Words are very unnecessary
They can only do harm…” [2]

***
CRITICA.
Viața este anotimpul lăuntric, luminat de un soare lăuntric și străbătut de primăvară, vară, toamnă și iarnă… Lăuntrice… Între noi, doar îndemnuri lăuntrice… Noi suntem ce suntem ca raportare la… lăuntric. Cam așa, dragilor!
AUTOCRITICA:
1. Încep să mă învecinez cu mine.
2. ”Eu sunt ceea ce sunt ca raportare la sfârşit!”

***
PERSONAL CRITIQUE (sans traduction):
II me semble parfois que mon sang coule à flots
Ainsi qu’une fontaine aux rythmiques sanglots… [3]
_______________________________________________________
[1]”Lupta cea mare dintre Hristos și îngerii Săi și Satana și îngerii lui” / ”The Great Controversy between Christ and His Angels, and Satan and His Angels” – Ellen G. White (1858)

[2] ”Tot ce-am dorit vreodată
Tot ce-am avut nevoie
Se afla, aici, în brațele mele…
De cuvinte nu-i nevoie
Ele fac doar rău…” (engl.)
(Depeche Mode – ”Enjoy the Silence”)

[3] D&D – ”Sang pour sang” (2001)