Mic tratat despre oglindă ca arhitect universal

***
Oglinda este arhitectul universal; nimeni nu te ”construiește” mai bine…
(…)
Pe o oglindă chinezească dintr-un muzeu de la Hanoi se poate citi: ”Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitoare și oglindește ceea ce se află în inima ta”…
(…)
Când doi oameni iubesc poezia și tonalitatea muzicii se completează unul pe altul, când unul recită, celălalt cântă, aceștia sunt fețele aceleiași oglinzi, sunt Soarele și Luna…
(…)
Da!Oglinda… Este arhitectul universal, nimeni nu te ”construiește” mai bine…
(…)
Oglinda este un judecător care n-are milă. Trebuie să înțelegem că oglinda nu trebuie să aibă virtuți: ilustrează planul fizic, nu pe cel moral sau intelectual… Realitatea este misterioasa rotire în jurul aceleași finalități. Pentru toți. Doar că, e posibil, ca mie, suflet al unității dipolare, să-mi fie mai cald și ție mai puțin cald… Oglinda e… rece. Nu-ți arată și ADN-ul…
(…)
”Într-o bună zi s-a gândit el să se urce și în cer cu oglinda, ca să râdă de îngeri și de Dumnezeu.” (Hans Christian Andersen – ”Crăiasa Zăpezii”)
(…)
E bine să ai, tot timpul, la tine o oglindă. Când te apucă o criză de realism, te privești și poți să te… scuipi. Îi dai oglinzii un plan moral și, de ce nu, unul intelectual… Astfel, arhitectura ta ar putea fi o conceptualizare a frumosului… natural.
(…)
Să nu uit.
Pe oglinda din baia mea mi-am scris un citat din Kant (”Critica rațiunii pure”): “Râsul este un afect care provine din transformarea bruscă a unei așteptări încordate în… nimic”. Că doar n-o fi cazul să rostesc: „Spieglein, Spieglein an der Wand, wer ist die Schönste im ganzen Land?“/ ”Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din întreaga ţară?” (Brüder Grimm/Frații Grimm) Sau este? (…) Mda! (…) Atât cât să am o nedumerire (ca a lui Picasso):”Cine reflectă mai bine chipul omului: fotograful, oglinda sau pictorul?”
***