Mic tratat despre utopie

***
Tot mai mulți intelectuali ai lumii consideră că utopia este… sinistră. Chiar o consideră… calamitate. Cred că mulți vor să-i combată, în special, pe Marx și Engels. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, suma ideilor lui Marx și Engels au condus la o teorie a istoriei, la un program economic și politic care au creat o disciplină teoretico-speculativă (cu influențe hegeliene) ce angajează o viziune cu caracter sintetizator, integrator și general, care studiază omul în complexitatea sa, cu determinațiile, manifestările și raportarea sa la natură, societate și cultură, numită antropologie filosofică.
(…)
Comunismul bazat pe marxism a fost un eșec și a fost catalogat ca fiind… o utopie. Utopiei i s-a spus că-i sinistră. Numai că, nu Marx și Engels au creat „normele” de aplicare (Marx a murit în 1883)… Le-au creat Lenin, Stalin, Dej, Ceaușescu etc. Apoi, să gândim ce generează normele de aplicare ”făcute” Bibliei, Coranului… Oricum, nu putem să nu remarcăm gelozia intelectualistă față de o construcție teoretică monumentală (unii chiar i-ar fi dorit lui Marx sfârșitul lui Thomas Morus, fără ca să-i aducă un „elogiu nebuniei”)…
(…)
Filosofii au dreptul să viseze, iar omul, în general, dincolo de datele furnizate de științele consacrate lui, cu atât mai mult…
(…)
Orice lucru ”desăvârșit-bun” în această lume, este un vis. Și visul ori dispare, prin trezire, ori devine coşmar… Ca să devină realitate bună, ar trebui să visăm imposibilul… Chiar aşa! La început, orice lucru ”desăvârșit-bun” pare imposibil… Și imposibilul are un temei filosofic de referință: realul! Așa cum temeiul filosofic al politicii corecte este prea-realul caracter al societății… Imaginând realul, ”vedem” că imposibilul și politica corectă au un numitor comun: utopia! Înfăptuirea (realizarea) lor s-ar putea finaliza prin mântuire colectivă și eroism social… Dar, din păcate, are dreptate Jung: ”per ansamblu omul este mai puțin bun decât se crede sau decât se vrea a fi” /1/. Ceea ce… Totuși, omul poate să facă ceva cu temei: să viseze binele! Poate visa chiar și o Apocalipsă dorită… Așa că: orice lucru desăvârșit-bun, în această lume, este un vis!
(…)
Utopia–i purtătoare de progres. Utopia face adevăratele revoluții prin… provocare. Gândind idealul, șlefuiești realul. Știu că lumea, în realitatea ei, trebuie să fie bună, nu perfectă… Dar, gândind la perfecțiunea lumii și acționând spre așa ceva, poți să atingi bunătatea… Spunând că utopia e sinistră, îl jignești pe Dumnezeu care a creat Raiul… Cei care vor să ajungă-n Rai (evident, cât mai târziu…) vor să fie buni… Ei știu că perfect este Dumnezeu. Pentru bunătate își fac o construcție imaginară a perfecțiunii. Nu-i sinistră dorința și nici imaginarea! E o provocare pe care n-o pot suporta mulți. Și-i spun utopiei că-i sinistră…
(…)
Utopia este vederea harismatică care nu anihilează și paralizează mintea, ci, dimpotrivă, prin antrenarea raționamentului spre o țintă la care un om ajunge greu (și de aceea i se pare a fi ceva peste puterile lui naturale) este calea spre descoperirea adevărurilor dumnezeiești… Numai pentru Dumnezeu adevărul are plural…
(…)
Utopia nu-i sinistră, e îndrăzneală spirituală. Nu cred că Dumnezeu ne va pedepsi dacă ne imaginăm și ne dorim… Raiul. Gelozia intelectualistă este aceea care o face… Totuși, omul poate să facă ceva cu temei: să viseze binele! Poate visa chiar și o Apocalipsă dorită… Așa că: orice lucru ”desăvârșit-bun”, în această lume, este un vis! Filosofii au dreptul să viseze, iar omul, în general, dincolo de datele furnizate de științele consacrate lui, cu atât mai mult…
(…)
O completare.
Îi înțeleg interpretarea lui Cioran: ”Utopia este o dezertare teoretică din faţa realităţii. Defectul utopiilor este că au încercat să elimine din viaţă ceea ce are ea mai durabil: tragedia”. Paradoxal sau nu, aici este o interpretare… teologică./2/ Totuși, i-ar fi fost necesară și lui… De altfel, recunoaște: ”Cred că am fost o viaţă întreagă mai mult decât conştient, şi asta a fost tragedia vieţii mele/3/”. Și a acționat în consecință: ”Am citit enorm toată viaţa, am citit ca un fel de dezertare. Am vrut să intru în filosofia, în viziunea altuia. Este o fugă, în cărţi, un fel de a scăpa de sine/4/”.
***
____________________________________________
/1/ Carl Gustav Jung – ”Psychology and Religion” (1938)
/2/ Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Multe din cele ce ni se întâmplă, ni se întâmplă spre îndrumarea noastră sau spre stingerea păcatelor trecute sau spre îndreptarea neatenției prezente sau spre ocolirea păcatelor viitoare .”
/3/ Emil Cioran – ”Caiete”
/4/ Emil Cioran în conversație cu Gabriel Liiceanu (1990)