Mic tratat despre estetica fericirii

***
Ai fost, în toate sensurile, tot ce poate exista mai bun?
(…)
Nu.
(…)
Nici nu știi să răspunzi cum trebuie la această întrebare… Oare, cum ar fi ca să nu-ți amintești nimic, în afara certitudinii bunătății tale? Nu cred că un om ar putea fi mai fericit…
(…)
Da!
(…)
Aceasta cred că-i o formă supremă de fericire… Nu-i siguranța de sine, nu! Este ”frumosul” fericirii.
(…)
Știi, doamna Dalloway își cumpăra flori pentru… ea. Părea un un om sigur pe el. Părea să-și trăiască toată viața într-o singură zi… E o formă de fericire? Nu știu… A fi așa, presupune să cazi în afara timpului… Aici nu te însoțește nimeni. Fără prieteni! Oricum, i-ai exasperat pe toți. Pentru toți o să rămâi o doamnă Dalloway c-un buchet de flori în mână… ”Dalloway c-un buchet de flori în mână” e un tablou frumos, când îl privești din exterior… Inspiră îndemn la a muri cu mândrie, când îl privești dincolo de pânză… Poate fi și tabloul unui… stupid. Când îl privești ”în adâncime”.
(…)
Numai că…
(…)
Unii oameni nu fac așa… Chiar dacă sunt toate amestecate… acum. Chiar dacă, indiferent cu ce ar începe, știu că le rămâne mereu așa de puțin… Nu-și trăiesc viața într-o singură zi… Rămân în viață unul pentru celălalt. Ei sunt cei care dau mereu petreceri, ca să acopere tăcerea și fac fapte bune, ca să-L mulțumescă pe Dumnezeu.… Sunt și ei un fel de ”doamna Dalloway”, ceva mai expansivi, mai trăitori pe Pământ… Încă, nu și-au adus la exasperare puținii prieteni… Da! Ei pot muri cu mândrie și fără stupiditate… Ei sunt, în toate sensurile, tot ce poate exista mai bun! Pentru ei, realitatea se schimba cu fiecare faptă bună… Sunt fericiți. Fericirea lor le ține de cald.
(…)
Revin la doamna Dalloway. Știi, acea doamnă care-și cumpăra singură florile și care părea un om sigur pe el…
(…)
Puțini pot trăi așa… Puțini își cumpără pentru ei flori… Cei care o fac știu că, atunci când își scriu sau își rescriu viața, nu trebuie să dea vina pe încurcatele meandre ale vieții… Viața lor este o „colecție de gânduri”… Petrec rar, tăcerile nu-i deranjează… Dar… Viața lor are nevoie de o moarte mândră, pentru că gândurile sunt libere, nu-i așa?
(…)
Nu trebuie să privim ”după pânza” tabloului, pentru stupiditate…
(…)
Stupiditatea e-n sinucidere…
(…)
Cei care-și pot cumpăra flori pentru ei, își cumpără flori pentru a muri cu mândrie. Aici e un soi de fericire care-i obligă să mai pună o haină pe ei… Sau să-și mai cumpere încă un buchet de flori.
(…)
De ce?
(…)
Așa, ca să ne arate că existența umană și lumea întreagă sunt, în final, justificate doar ca fenomene estetice. Și că, ceilalți nu sunt, în toate sensurile, tot ce poate exista mai bun. Deși realitatea se schimbă cu fiecare faptă bună, faptele bune nu sunt altceva decât doze de calmante…
(…)
Fiecare fericire are adevărul ei. Și ”frumosul” ei… Doar că adevărul e unic… ”Frumosul”, nu. Astfel, fiecare fericire e unică. Când o găsim, când n-o găsim. E o vastă ondulație. Un buchet de flori poate înfrumuseța… Așa credea doamna Dalloway… Ar fi vrut să ne spună că e o stare de primejdie, dar nu vrea s-o numească tirania vieții, pentru că nu-i prea plac fixările provizorii… Doamna Dalloway e vecina de pe strada vieții noastre care ne roagă să nu ne punem prea multă speranță în fericire, dar să nu încetăm a o căuta și să nu leșinăm de… entuziasm. Pentru aceasta, doamna Dalloway e un om bun. Un om bun c-un buchet de flori. A evitat situația în care cineva, neavând ce să-i spună, ar fi trebuit să-i spună c-o iubește… Ea este un ”make-up artist” care dă un ”conturing” puternic ”before and after” fericirii …

(…)
Dar…
(…)
Abstracția poate fi un opiu…
(…)
Așa că, un răspuns mai simplu, fie el și aproximativ, la întrebarea ”Ai fost, în toate sensurile, tot ce poate exista mai bun?” ar fi, totuși, un buchet de flori pe care ți-l poți oferi în fiecare zi… Acesta este buchetul de flori care poate să fie legătura dintre ordinea dumnezeiască și gingășia sufletului tău… Și o frumoasă fericire cotidiană.

(…)
„Omul ca iarba, sunt zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori” (Psalmul 102) ”Pâinea hrănește trupul, este adevărat, dar floarea este hrana sufletului.” (Coran)
***