Mic tratat despre bunătate, răbdare, uitare, iertare

Motto: „Așa e lumea asta, râde om de om şi diavolul de toți”. (Anton Pann)
***
Pentru că uit, păstrez mai puține dureri. Sunt om, pentru că uit! Când uit, iert… Dacă trece o zi fără să iert, a trecut ziua în care mi-am adus aminte… Ducă-se! Sunt om şi pentru că-mi aduc aminte… Iertați-mă, voi! Veți trăi o zi frumoasă! Profundă, adeseori neînțeleasă, iertarea rămâne cea mai de preț comoară a fiecăruia. Este oglinda care ne redă propria față. Este scrisoarea de recomandare pe care ți-o dă Dumnezeu ca să ți-o expediezi… O vei primi la altă adresă.
(…)
Dar…
(…)
Am devenit atât de răi, încât nu-i mai recunoaștem lui Dumnezeu dreptul de Autor al Lumii… Așa susțin și Lorzii Sistemului Răutății Galactice, sistem în care mulți și-au stabilit reședința… Și n-o părăsesc decât după ce mor. Dar, despre acești morți, numai de bine! Bine c-au murit… Totuși, să-i iertăm! N-au citit Lucrarea lui Dumnezeu…
(…)
”Lucrarea”…
(…)
Deşi Conţinutul -prin ignorare- a început să semene cu un plagiat, ”Lucrarea” este complexă… Trebuie să-i citim, cu mare atenţie, Cuprinsul şi Bibli(a)ografia de Referinţă…
(…)
Revin la iertare.
(…)
Iertarea este manifestarea conștiinței proprii în interiorul câmpului conștiinței… Câmpul conștiinței, prin interacțiunea cu noi (oricum, ne aflăm aici, prin conștiința proprie…) creează realitatea în care trăim, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv… Neiertând, opunem rezistență ( din păcate, mulți fac aceasta…) ideii de co-creatori ai realității. Apar, astfel, neasumarea consecințelor propriilor noastre gânduri, neasumarea propriilor acțiuni și obișnuința de-a arunca responsabilitatea situațiilor pe care le trăim în seama condițiilor/influențelor exterioare…
(…)
Iertarea este manifestarea concentrată a conștiinței în societatea umană. De altfel, ea face legătura dintre creier și conștiință. Poate ne vom convinge, cândva, de faptul că nu creierul are conștiință, ci conștiința are creier… E greu, ar trebui să studiem, atent, în egală măsură, teologia și fizica cuantică. Dar… Pâinea și îmbrăcămintea nu-i suficientă pentru a trăi cu sens. Până atunci, știm că Iertarea Finală îi aparține lui Dumnezeu, dar noi, avem și noi îndumnezeirea noastră…
(…)
[Harul îndumnezeitor este un transfer din umanitatea îndumnezeită a lui Hristos, în viaţa noastră. De aceea, mântuirea este o preschimbare tainică a omului în „dumnezeu”.] [1]
(…)
Deci…
(…)
Revin la uitare… Cred că, pentru început, ar trebui să uităm cuvintele-bâtă.
(…)
Stresul, grijile şi anxietatea se nasc din proiectarea gândurilor noaste asupra viitorului şi din imaginarea unor situaţii negative. Situaţiile negative imaginate distorsionează atitudinile şi limbajul folosit. Cuvintele ni se transformă, uneori, conştient sau inconştient, în bâtă. (…) Ar trebui să ştim câte ceva despre cuvinte…
(…)
De la părintele Stăniloaie: „Cuvântul nu transmite de la subiect la subiect numai înţelesuri. El transmite şi putere. Aceasta se observă mai ales la cuvântul de îndemn, de încurajare, la cuvântul care exprimă o încredere în cel căruia i se adresează. El transmite de la adresant la adresat puterea de a face un bine sau de a se opune unui rău. Desigur, cuvântul poate şi paraliza puterile celui căruia îi este adresat, prin lipsa de încredere, de preţuire, de iubire, prin critica neiubitoare manifestată faţă de acela şi faţă de ceea ce poate el face. Dar şi în aceasta se vede că în cuvânt e o putere, căci a paraliza o putere ţine tot de o anumită putere.”
(…)
Când puterea cuvântului are puterea bâtei, aceasta devine ruinătoare, prin prelucrarea corală a fondului muzical liturgic neortodox: „Du-te …ului! Doamne, iartă-mă!” Mai putem schimba ceva, dacă vom schimba partitura corului, dându-i titlul: „Mânca–v–ar Raiul, să vă mănânce!” Până la scrierea partiturii, ne trebuie, aşa cum ne sfătuia părintele Cleopa: „Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare”. Şi, când ni s-o părea nouă c-am terminat, s-o luăm de la capăt şi iar: „Răbdare, răbdare, răbdare…”
(…)
Răbdare, uitare, iertare. Mai e nevoie de ceva… Da! De bunătate…
(…)
Oricât ar încerca spiritul să evolueze şi, apoi, să dicteze acţiunile, nu poate depăşi inima. Inima trebuie să fie cel mai bun colaborator al creierului. Din această colaborare rezultă bunătatea manifestă. Inima are rolul principal! „Toţi oamenii pot fi măreţi… pentru că toţi oamenii îşi pot sluji semenii. Nu îţi trebuie o diplomă universitară pentru a fi de folos. Nu trebuie să acorzi corect subiectul cu predicatul pentru a-ţi ajuta semenii. Tot ce îţi trebuie, în acest scop, este o inimă plină de iubire, un suflet născut din dragoste.” [2]
(…)
O inimă mare poate înmuia o inimă împietrită şi o poate transforma într-o inimă la fel de mare. Îmi amintesc de Jean Valjean, cel din „Mizerabilii”… El a furat argintăria dintr-o biserică. Când poliţia l-a prins şi l-a adus la biserică, episcopul l-a salvat, spunându-le poliţiştilor că el a fost cel care i-a dăruit obiectele din argint, ba chiar i-a mai dat câteva suporturi din argint de faţă cu poliţiştii. Jean Valjean a amuţit! Bunătatea episcopului l-a impresionat până la lacrimi. Şi, i-a rămas bunătatea în suflet! De fapt, această bunătate exista ascunsă în sufletul lui, la fel ca în inima tuturor oamenilor, împreună cu alte calităţi precum frumuseţea şi adevărul… Tot Hugo ne mai spune că iubim prin măreţia inimii noastre. Numai deschizând inima noastră, o putem deschide pe a altora… Inima trebuie să fie uşa bunătăţii cu o singură stare: deschisă!
(…)
„Mângâie-te că n-ai talente mari; precum te mângâi, când nu eşti în slujbe mari. Prin inimă poţi fi deasupra şi-a unora şi-a altora.” [3]
“Cu ea ne-alegem ce ne place;
Frumosul, bunul sau destinul…
Împunsături de simț ne face
Căci ea decide ce-i sublimul.” [4]
Să nu uităm: sufletul este inima inimii! [5]
(…)
Așadar…
(…)
Bunătate, răbdare, uitare, iertare…
(…)
Revin la ”Lucrare”…
(…)
Când creștinii vor citi și vor înțelege Coranul, când arabii vor citi și vor înțelege Biblia, Dumnezeul tuturor ne va iubi că ne iubim… Până atunci, ne luăm la ochi! Așa râde diavolul de toți.
***
________________________________________
[1] Sfântul Grigorie Palama
[2] dr. Martin Luther King jr.
[3] Vauvenargues
[4] Daniel Aurelian Rădulescu
[5] Valeria Mahok