Mic tratat despre cuvinte

”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” /1/ Așa… La început a fost Cuvântul, Cuvântul era la Dumnezeu și ni L-a dat nouă că să-l rostim cu buzele… Ca să fie Cuvântul un fel de sărut de iubire al oamenilor. Așa au devenit oamenii dependenți de cuvinte… (Și de iubire…) Iar dependența de cuvinte se tratează cu cuvinte scrise sau rostite, nescrise sau nerostite… Tratamentul durează toată viața și… după aceea. De atunci, ”vorbirea îşi are vremea ei și tăcerea îşi are vremea ei!” /2/
Pentru că fiecare Om a vrut să aibă Cuvântul lui, au fost ”zidite” două morale: morala dogmelor și morala normelor. Astfel, fiecare crede că trăiește independent în Republica Cuvintelor… Dar ”omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală, o primește de sus sau nu o primește deloc…” /3/ De aceea, ”cuvintele povestesc de la o vreme povești pentru cuvinte, pentru cuvintele nefăcute din om, dar care au fugit de la om”, iar ”cuvântul sinceritate începe să râdă în hohote când te aude cum baţi în seiful care te locuieşte”. /4/
______________________________________________________
/1/ Sfânta Evanghelie după Ioan, cap. 1
/2/ Eclesiastul 3:7
/3/ Petre Țuțea – ”Vorbe memorabile…”
/4/ Matei Vişniec – ”Cabaretul cuvintelor. Exerciţii de muzicalitate pură pentru actorii debutanţi”