Mic tratat de psihoterapie existențială

***
Interacțiunea omului cu mediul existențial este invalidantă. Structura personalității sale are o acută stare de precipitare… Omul se trezește într-o piesă de teatru în care învață replicile în timp ce joacă… Și mai sunt și spectatorii… Jocul va fi chinuit de energii depresive, de stări de uimire, de… stări. ”Înfrânt se simte orice om când îşi vede mecanismul existenţial demontat şi azvârlit într-un vraf de piese, care, detaşate de complicatul lor ansamblu, devin nişte jalnice rotiţe, şuruburi şi piuliţe, pe care nu mai dai nici două parale.”(Ileana Vulpescu – ”Arta conversaţiei”) Înfrângerea individului este maximă, când fondul muzical al vieții lui este dominat de borborismele stomacului, intestinului subţire, ba chiar şi ale celui gros… Deh! Senzitivitate juxtapusă în lanţul existenţial peste… ”societatea din tine”.
(…)
Cam așa…
(…)
Piesă în trei acte: act 1 (ne-erotetic), act 2 (erotetic) și act 3 (act consumat)
Decorul: un cabinet de psihoterapeut, cu canapeluțe și pernuțe…
Personajele: terapeutul, pacientul şi… invers.
___________________________________ ***
TU (posibil pacient): Bună ziua!
EU (terapeut): Bună ziua! Scuză-mă! Astăzi nu mai tratez pe nimeni! Deprinderile mi-s atrofiate prin limitarea capacităţii de a simţi. Nu mai simt, pentru că mi-e foame! Ar trebui să schimb plăcuţa pe care scrie “CABINET de PSIHOTERAPIE EXISTENŢIALĂ”. Mai bine aş scrie: “CABINET de …STENŢĂ”. O să văd ce pun: EXI, ASI sau SUBZI!
TU (posibil pacient): ?!
EU (terapeut): Da! Mi-e foame! Nu-ţi mai pot simţi posibilităţile latente pentru că nu mai… simt. Mi-e foameee! Ca să mă pot proiecta în interiorul tău, ar trebui să am burta plină. Ca tine… Să mă pupe undeva teoriile lui Rogers! Cum să te percep, cu burta goală, pe tine cu burta plină? Ha?! Nu mă pot ridica în faţa ta de foame ce-mi e! Nici în faţa… mea! Dacă îţi mai aduci aminte ce simţeai când aveai burta goală, ar fi mai bine ca să inversăm rolurile! Încearcă tu să-ţi transpui eul într-un mod obiectiv de comportament uman şi imaginează-ţi cum interpretez eu, acum, lumea… Poţi?
TU (considerat pacient, cu burta plină): Cred că da!
EU (încă terapeut): Desigur, cu burta plină crezi că poţi să faci orice… Chiar să mă laşi să mor de foame! Ai afla, la timp, că detaşarea îţi este utilă şi o vei aplica… imediat! Îmi vei scrie în fişă: “Pacient cu ostilitate predominantă generată de o acută stare de tristeţe”. Baletul meu nonverbal te va convinge. Dar, dansez de foame, clinicianule! Raţionalule! Dacă tot am inversat rolurile, poate că ar fi bine să încheiem…
TU (terapeut de ocazie): Poţi să-mi spui care este, până la urmă, problema ta?
EU (pacient de ocazie, fost terapeut): Nu ştiu exact, mi-e teamă că m-apucă greaţa!
TU (terapeut de ocazie, fost posibil pacient): -Continuă, te rog! La ce te duce, gândul acesta?
EU (pacient de ocazie, fost terapeut): -…tu-ţi catharsis-ul, insight-ul şi continuarea mă-tii! Nu pot să-ți spun ce-mi trece prin cap, pentru că prin stomac nu mi-a mai trecut ceva de ieri! Azi polaritatea mi-e simplă: mi-e foame – mi-e foame! Și-mi este o foame de nu mă mai recunosc în oglindă!
TU (terapeut de ocazie, fost posibil pacient): E clar! Ai sindrom ”Capgras atipic”! Cortexul frontal ți-e afectat și legătura emoțională ți-e… vraiște! Liniștește-te, răspunde bine la farmacoterapie!
EU (revenind la calitatea de terapeut): What did you say?! Ptiu, drace! Cum de știi de sindromul ăsta! Ai trecut, deja, la ”reality therapy”?
TU (revenind la calitatea de posibil pacient): Păi, sunt neuropsihiatru! Am ieșit din gardă și simțeam nevoia ca să discut cu cineva; am atâtea idei bune, planuri îndrăznețe… cred că am o misiune religioasă pe acest pământ, o să vizitez Ierusalimul… sunt chiar fericit! Mă gândisem că un psihoterapeut ar fi și el fericit să m-asculte! Poate că, împreună, vom face faţă la raportul dependenţă afectivă- autonomie… Apropos, salariul pe care-l presupui mărit, îl aștept!
EU: (…) Mda! Ne vom facilita autocunoaşterea, acceptarea emoţională, maturizarea și dezvoltarea optimă a resurselor personale… Nu-i suficient să-ți faci datoria, trebuie s-o și cunoști!Și ar fi nemaipomenit să nu mănânci din banii pacienților…
TU: (…) Desigur! Dar… N-ai vrea să luăm masa împreună! Scăpăm de ”grundsymptome” și, cu burta plină, putem să scriem mai ușor un manual de… vocational psychiatric orientation! Sau de duhovnicie… Nu știu exact… Vedem, dacă… vedem! Suntem liberi să alegem!
EU: Da! Suntem liberi să alegem orice, chiar și o țară!
TU: Chiar… La Vatican, de exemplu! Acolo legea salarizării unice se poate traduce ”lex una liberate”/”legea plății de drept”…
EU: Pfui! Până și popii știu că ”ignorantia iuris nocet!”/”ignorarea dreptului dăunează!”

***
________________Gong existențial-final!__________________________________
Suntem atât de obișnuiți să ne ascundem de alții, încât în cele din urmă ne ascundem de noi înșine!” (François de la Rochefoucauld)