Mic tratat de politologie (II)

***
I-am spus unui prieten că rețin și iau foarte puține „lucruri” de la oamenii politici… Mi-a șoptit: „Ești la fel ca Schopenhauer care n-a reținut prea multe din kantism, respingând aproape întreaga doctrină a categoriilor, aproape toată dialectica transcedentală și o parte esențială a moralei!” Pfui! Mi-a zis-o! Respinsesem aceleași „lucruri” de la politicianism (”politiKANsTvo”).
(…)
Politicianism…
(…)
S-o luăm prin ”învăluire”…
(…)
M-am gândit și am spus că Lumea a mers cum a mers, până când oamenii s-au „specializat” în treburile ei. Necazuri iniţiale a avut fiecare individ, dar viaţa era colectivă. Apoi, după „specializări”, s-a inversat, a devenit o viaţă de individualităţi. Un Egoism Universal. Organizarea Egoismului Universal a născut Clasa Politică.
(…)
Clasa Politică a trebuit să convingă…
(…)
Platon considera că retorica este “arta de a produce convingeri” și îi condamna pe cei care disprețuiau adevărul și justiția, orientându-se spre analiza structurii propozițiilor, la legătura dintre expresiile complexe și cele simple, la posibilitatea negației și a falsului. Dacă ar trăi astăzi, Platon nu i-ar mai condamna pe sofiști, ci pe politicieni…
(…)
Politicieni…
(…)
Această specie de oameni vor să fie și filosofi, și psihologi, și economiști. În același timp! Nişte curioşi… Nişte vânători… Vânează gâşte sălbatice, raţe leşeşti? Nu! Vânează istoria lumii și istoria sufletului. Vânători de istorii… Adică, vânători de ciorbe reîncălzite… Vânători de minciuni. Din moși-strămoși politicienii s-au obişnuit să mintă şi să se mintă. Sau, cum spune Nietzsche „oamenii sunt mai artişti decât îşi închipuie”. Oricum, nenea acesta (Nietzsche) și el se voia şi una şi alta…
Revin. Acești vânători de istorii, după vânătoare, vând istorii… Niște comercianți. Și folosesc deviza: ”Mai mint, deci exist!” Ei cunosc adevărul precum cunoaște proxenetul curvele… Sumar! Constatarea o consider adevărată, distinctă, detaliată şi determinată. Adică, este adecvată lucrului însuși! Lucrul sunt eu sau tu, pentru că îi tolerăm… Noi, ceilalți, consumăm produsele politice. Politica este un mare venit.
(…)
Politica…
(…)
”Politica este arta de a căuta necazurile, de a le găsi peste tot, a pune un diagnostic greșit și a aplica remediile necorespunzătoare.” (Groucho Marx )
(…)
Produsele politice…
(…)
Când mă gândesc la aceste produse, încep să mă tratez singur și… noematic. Tu? Poate că amândoi ar trebui să ne tratăm și să spunem că nu ne place să trăim ca niște muște… Nu! Nu pentru că vom trăi doar câteva ore… Nu! Nu pentru că aterizăm adesea în c*c*t (produs politic)… Nu! Pentru că nu vrem să aterizăm într-o pânză de păianjen! Bah! (It’s an annoying sound, and it makes death come to your mind…)
(…)
Producătorii politici…
(…)
Sunt speciali. Invidia și ura este felul lor de-a admira. Bine că mor, ar fi plină lumea de asemenea admiratori!
(…)
Reacție personală la oferta producătorilor…
(…)
Eu, fiind un neinstruit, cu simț de depistare și un om de la munte (cam cioban!), le zic politicienilor: ”lua-v-ar cel cu coarne!” Dacă aș fi fost filosof, le-aș fi reamintit că Dumnezeu ne pedepsește crunt, când ne face politicieni… Dar… Rămân la atitudinea pastorală!

(…)
Reacția comentatorilor de produse…
(…)
”Ceea ce ne trebuie este nici mai mult, nici mai puţin decât o revoluţie atât în atitudini, cât şi în organizarea socio-economică.” [Anders Wijkman, Johan Rockström – Falimentarea naturii ]
(…)
Bunăăă! Băieţii ne recomandă aventuri atitudinale. Apoi, aventuri productive. De trasee monahale, n-aţi auzit, băieţi? Nu? Până mai ieri eram unul de-al vostru… Am căutat rezolvarea lumii, prin noi revoluţii socio-economice… Dezvoltam teorii şi practici de ecologizare externă. Voiam un mediu curat şi nu-i găseam detergent… Uitasem (şi aţi uitat şi voi ex-colegi de preocupări!) să folosesc cel mai bun detergent: cădelniţa popii! A popii din cartier sau de pe uliţă… Este taica acela cu barbă, stihar, mânecuţe, epitrahil, brâu, felon şi… cădelniţă! Fumul cădelniţei curăţă complet: interior şi exterior! (“Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul de tămâie s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.“ Apocalipsa 8:3-4) Gratis! Ecologic. Gata cu Revoluţiile! Gata cu Cluburile, fie ele cele de la Roma, Paris… Gata cu membrii lor! Toată lumea, la schit! Curăţaţi în interior, Lumea ni se va părea Rai.
(…)
Acum?
(…)
Acum, iadul ne mănâncă limitele naturale. Ne-ecologic.
(…)
Deci…
(…)
I-am spus unui prieten că rețin și iau foarte puține „lucruri” de la oamenii politici…
***
Interesant.
Dacă îi închizi pe politicieni într-o nucă, își vor mai face fotosinteza? Da. Ăștia și-au ”făcut” Soarele lor! Politicienii nu pot fi epigoni. N-au avut înaintași iluștri! Pentru ei, posteritatea unei epoci glorioase este un… posterior.
***
Concluzie.
Politician fiind, te întinzi pretutindeni, plin de sine, straniu și pretutindeni fără limite. Ești născut pentru politică, pentru că nu știi să prețuiești timpul. Provoci o mare nenorocire, când donezi putere politică… Ideal ar fi, să nu ai moștenitori!
***