Mic tratat despre a fi util

***
Noaptea e adâncă, de parcă s-ar scurge în sine… Apasă pe acoperişul casei, ca un vârf de bisturiu… Nu pot să dorm. M-a cuprins neliniştea. De trei ore gândesc… Zigzaguri leucemice îmi străbat sângele… Gândesc că-s inutil! Știi, greșelile mele… Nu știu cum mai pot îndrepta ceva. Dar, stai! Mă fulgeră o idee: greşelile mele pot să fie exemple pentru alţii! Negative, dar exemple! Exemplu o să-mi fie și cadavrul, pentru lecţia de anatomie… Studenţii vor fi informaţi despre deţinător şi vor tăia fără milă… Bucăţi din mine vor servi ştiinţei! Încă o dată, nu voi mai fi inutil! Va fi răzbunare postumă faţă de nemernicul actual, care nu mai crede într-o lume mai bună… Uf! Mâine, în cardul de sănătate, o să-mi scriu acceptul donării… Evrika! Sunt bucuros şi… adorm zâmbind.
(…)
”Disecția”, nu vârsta, aduce înțelepciunea…
(…)
”Der Mensch hat kein edleres Word für seine Bestimmung, als er selbst ist.”/”Omul nu are un cuvânt mai nobil pentru a arăta cine este decât numele său.” (J. Herder) Eu n-am nimic mai nobil, decât corpul meu. De suflet, nu vorbesc… Sufletul este măsura tuturor oamenilor. Deci și a mea… Așa că, las cadavrul meu celor care vor să-și facă un nume călcându-l, tăindu-l… Cum le va voi sufletul lor. Donez un cadavru potrivit, la locul potrivit. M-am liniștit…
(…)

Noaptea e și mai adâncă, de parcă s-ar scurge și mai în sine. Apasă pe acoperişul casei ca un vârf de bisturiu. Ei, și? Acum pot să dorm. O să lipsesc de la job, pentru prima dată în ultimul sfert de veac… Încep să visez liniștit.

(…)

Visez că-mi construiesc, cu mâinile, o locuinţă-n Cosmos. Materialul se mută şi se montează uşor. Mă ajută Gravitaţia. Pe Pământ nu pot. Nu mă ajută Gravitaţia. Nici prietenii! În Cosmos pot să zbor, pe Pământ nu… Acolo sunt singur, pe Pământ nu… Acolo, nici prietenii şi nici necazurile nu-mi sunt alături. Nici ei şi nici necazurile nu pot să zboare…

(…)

Din nou mă trezesc. Fără zbor, mă regăsesc pe Pământ. Asemenea locuinței cosmice, eterizarea îmi rămâne un deziderat… Trezirea din vis mă doare şi mă bucură: am unde să cobor! Și cobor…

(…)

Pe Pământ, studenții au laborator. Cobor spre ”Laboratorul de Anatomie Patologică şi Prosectură”, ca să-ndrept ceva… Mă simt de parcă aș merge-n Rai. Dacă un nemernic ar putea să meargă-n Rai, ar afla că a fost împrumutat vieții de către moarte. Pe Pământ, află că, oricât de mic ar fi un șoricel, poate să răstoarne un coș cu mâncare, dar nu poate să-l ridice… Află și de ce: pentru că nici nu i-a trecut prin cap să-ncerce! Las corpul meu să-ncerce… Știi, greșelile mele…
(…)
Totuși, mai întâi salut viața și, apoi, dispar din fața ei!
***
Concluzie.
A fi util este o calitate. Poți exagera, în acest sens… ”O singură calitate distruge toate defectele.”(Proverb indian)
***