Mic tratat de solidaritate

***

Omul nu se naște șovin[1]. Devine.

(…)

Nu știu, dacă n-ar fi fost oamenii albi, negri și galbeni, mi-ar fi plăcut la fel de mult lumea. Nu cred.

(…)

Am crescut cu oameni de toate ”nuanțele” pe lângă mine. Iar de vorbit, un adevărat turn Babel!

(…)

Mic fiind, am avut vecini țigani. Am crescut cu ei. La început vorbeam, în același timp, două limbi. Până am plecat la grădiniță… Am plecat fără țigănușii care erau de vârsta mea… Țiganii-seniori, fiind mai ”casnici”, i-au ținut pe lângă ei…

La grădiniță, am avut mici dificultăți. Nu-mi prea înțelegeau copiii ”dialectul”. Amestecam, în exprimare, cuvinte țigănești…

Limba maternă am început s-o vorbesc mai bine, când m-am dus la școală… Școala mi-a separat vorbele, deși, în suflet, mi-a rămas un amestec de înțelegere și duioșie pentru țigani…

(…)

O perioadă importantă a vieții mele, am ”crescut”  în Timișoara. Aci nu prea poți să fii șovin și nici nu devii… Așa cred.

(…)

Într-o zi, m-am dus într-o vizită la niște vecini timișoreni. Aveau o fetiță de 3-4 ani. Cum la cofetăria din cartier se terminaseră puținele feluri de prăjituri, i-am dus fetiței o cutie cu produse de la patiseria cartierului… Inițial, i-am dat cutia fetiței, dar mama ei ia luat-o, a pus-o în frigider, cu promisiunea că ”bunătățile” o să i le dea după ce mănâncă, mai întâi,  mâncarea-mâncare

Așteptând cafeaua gazdei, m-am pomenit cu fetița care, arătându-mi cu mânuța spre frigider, mi-a șoptit:

– Nenea, daj mir pogácsa!

O dorință de copil exprimată în patru cuvinte din patru limbi… Am tresărit. La vârsta ei și eu amestecam cuvintele… Mama fetiței era pe jumătate româncă și pe jumătate unguroaică. Tatăl era jumătate sârb și jumătate neamț… Fetița cum era? Fetița era… pui de om.

(…)

Am ”simțit”, atunci, că oamenii nu se nasc  șovini. Devin.

(…)

Acum, fetița de atunci, e om matur… Nu mai amestecă cuvintele. Vorbește bine cele patru limbi. Nu știu ce-i în sufletul ei. Aș vrea să fi rămas acolo un amestec de suflete: de român, de ungur, de sârb, de neamț… Aș vrea ca și ei să nu-i placă lumea, dacă oamenii n-ar fi albi, negri, galbeni… Aș vrea ca orice impuls șovin să i se convertească în impuls uman, să devină precum coarda unui instrument muzical… Aș vrea.

(…)

Șovinismul nu are legătură cu patriotismul. Nici cu ”patriotismul exagerat”, sub forma unor ”încercări naționale”… E exagerare.

Iată ce ne spune Ion Luca Caragiale care, comentând un spectacol, nu foarte reușit, cu ”Lucia di Lammermoor”, a constat:

Am dreptul să crez că unul dintre cei mai mari șoviniști sâmbătă seara la Teatrul Național am fost eu. Dacă Lucia era cântată de nu știu care Biscottina sau Biscottini din lume, nu mergeam. M-a apucat însă șovinismul pe dinainte și am înghițit-o pe românește de la început până la partea flașnetii; și mergea încet, domol de tot, așa că șovinismul a fost pus, probabil, la vreo zece minute de încercare în plus peste vremea cerută de tempo obligato al partiturii.

Dar nu face nimica, nu-mi pare rău: când e vorba de așa încercări naționale, fiecare e dator să se sacrifice – chiar Donizetti.”

***

Concluzie.

Omul se supune unui mod de viaţă, bazat pe o limbă, o psihologie şi o cultură proprie, cumulat cu determinarea spaţială, ce creează, inevitabil, solidarităţi. Exarcebarea solidarității îl duce pe individ peste frontierele de autoindentificare conştientă sau subliminală, modifică un înțeles uman al noțiunilor de ETNIE, ETNICITATE, NAŢIUNE ŞI NAŢIONALISM… Chiar trebuie ponderate și categorisirile care susțin  existenţa numai a două tipuri de noțiuni: unele „bune” cristalizate prin „human aspirations for equality and dignity”, respectiv altele „rele”, care provoacă „the passion for power over others”. Solidaritatea este necesară, când este civilizată și civilizatoare, altfel, oamenii, deși nu s-au născut așa, devin șovini…

***

–––––––––––––––––––––––-

[1] ȘOVINISM:  Naționalism extremist care are drept scop ațâțarea vrajbei naționale și a urii între popoare sau între naționalități conlocuitoare, propagarea rasismului și exclusivismului național. [Cf. fr. chauvinisme]. Chauvinisme, în limba franceză înseamnă „patriotism exagerat”, o definiţie simplă şi clară pentru o noţiune rudimentară. (Multidictionnaire de la langue française, © 2012, 2013 Les Éditions Québec Amérique Inc., under licence to Oxford University Press)