Mic tratat despre neuroteologie

***
Inventând dinamita, Nobel a vrut să-l elibereze pe OM de multă muncă. L-a eliberat așa de mult, că, de prea rapidă libertate, OMUL s-a ridicat (brusc!) la… cer, fără ca să aibă soarta lui Enoh [1] . Deh! N-a inventat Nobel ”toate sensurile”… Nu tot ce te înalţă ţi-e folositor… Când nu ți-e folositoare înălțarea, ai vrea să revii… Poți? Cred că nu-i ușor… Mai întâi, ar trebui să-ți explici de ce cauzalitatea este mai importantă decât finalitatea și de ce prevalează asupra ei… Dacă ești om de știință, știi că, asemenea ireversibilității, această lămurire este o ”obsesie” a fizicii sau a ciberneticii. Deși acest fapt ar putea fi numai o extensie a ceea ce au subliniat psihologia și biologia… În fine, Nobel a avut asemenea ”obsesii”…

(…)

Dacă ești credincios, problema este rezolvată. Cum? Prin a nu avea asemenea obsesii… Tu crezi! Tu știi că de la Dumnezeu vine iubirea și că te înalți dacă o primești… Simți de ce cauzalitatea este mai importantă decât finalitatea și de ce prevalează asupra ei… Vezi? Când simți și crezi, e simplu! Și-ți este folositor: vezi sensurile! Și nu ești singur: nu-mi amintesc să fi existat vreodată un popor de atei! Poți trăi și fără să știi principiile termodinamicii… ”Toate epocile în care domnește credința, sub orice formă, sunt strălucite, înălțătoare și rodnice atât pentru contemporani cât și pentru urmași.”(Goethe)

(…)

Revin la Nobel… I-a dat amestecului dintre nitroglicerină și kiselgur numele ”dinamită”, inspirându-se de la grecescul ”dynamis” (forță, putere)… Adică, dinamitei i-a atribuit însușiri… de Dumnezeu! Acum, poți să înțelegi de ce o blasfemie nu poate arăta ”toate sensurile”… Și că, dacă voi scrie numele inventatorului: ”No.Bell”, nu-i hulă… E o părere de neuroteolog care caută (cu disperare!) „unde” sunt rețelele neuronale ale creierului care codifică credința, fiind convins că „religiozitatea” are corelație cerebrală.”Toate sensurile”, deocamdată, ar trebui simțite.
***
————————————————————————–

[1] „Prin credință, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, si nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bineplăcut lui Dumnezeu” (Evrei 11, 5).