Mic tratat despre democrație

***
De multe ori ni se spune că cel mai bun sistem politic este cel democratic. Democraţia au exportat-o grecii, mai întâi, în coloniile pe care le-au exploatat, apoi, aiurea în lume. Acest model a fost ucigător pentru mulţi tirani ai lumii. Pericle (cel care a “finalizat” sistemul democratic, mai întâi în Athena , apoi în toată Elada) ne-a zis-o:
“Trăim într-o orânduire politică ce nu are de râvnit legile altora. Ea se numeşte democraţie, deoarece conducerea statului nu se reazemă pe cei puţini, ci pe cei mulţi”
Să analizăm situaţia/starea democraţiei de tip athenian şi să facem un fel de analiză SWOT a ei :
Puncte tari :
– baza societăţii era proprietatea privată;
– relaţiile economice se bazau pe schimbul de mărfuri, produse etc;
– cultura era de tip raţional,inovativ;
– viaţa urbană s-a dezvoltat cu preponderenţă.
Puncte slabe:
– ambiguitaţile juridice şi instituţionale;
– corupţia;
– crizele politice;
– acapararea «puterii» de către societatea urbană.
Oportunităţi:
– dezvoltarea serviciilor;
– o armată puternică;
– o anumită coeziune socială.
Pericole:
– alegerea soluţiilor “de compromis” pot avea uneori rezultate catastrofale;
– eliminarea unor valori de vârf din diverse domenii.
(…)
Dacă tot propovăduim democrația, cu ce suntem astăzi mai breji? Că punctele slabe sunt aceleași, chiar mai accentuate, iar punctele forte nici nu se mai apropie de cele stabilite în vremea lui Pericle…
Nu este democrație în România?! Dar ce este? Pare a fi nimic. Suntem la cheremul unor epigoni. Epigonii comuniștilor! Ha! Ha! Ha! Scuzați! Îmi revin: am început să plâng!
(…)
Și ar mai fi ceva ! Tineretul atenian era educat în spiritul iubirii de glie și al onoarei. Poate că acest spirit nu mai este (nici el!) astăzi…
Reamintesc “Jurământul tinerilor atenieni”:
“Cum miles ero, numquam arma mea foedabo; numquam in proeliis a loco discedam; numquam vitam meam turpi fuga servabo. Pro diis et focis, vel cum omnibus vel solus, fortiter dimicabo. Cum e vita decedam, patriam liberis meis non relinquam diminutam, sed potentem et florentem. Omnibus legibus demper parebo, semper serviam. Pro institutis nostris arma capiam. Patrum virtutem et deos patrios colam. Mortuorum memoriam honorabo!”
Ei jurau (o traducere rezumativă) :
”Soldat fiind:
• Nu voi necinsti aceste arme sfinte;
• Nu-mi voi salva viața prin fuga rușinoasă;
• Nu-mi voi părăsi tovarăşul în bătălie;
• Voi lupta pentru zeii şi căminul meu, singur sau împreună cu ai mei;
• Nu voi lăsa patria micşorată, ci o voi lăsa… şi mai puternică decât am găsit-o;
• Voi asculta de ordinele înţelepte ale oamenilor;
• Voi cinsti memoria înaintașilor. ”
Înţelegem, astfel, de ce la ei democraţia era veritabilă, iar noi suntem epigonii democraţiei…
Constatare.
Înainte de Hristos, pentru militari erau foarte importante curajul și onoarea. Jurământul lor era îndreptat împotriva lașității… După Hristos, jurământul militar a devenit, preponderent, împotriva trădării…
Jurământul tinerilor militari români:
„Eu, …………., jur credință patriei mele, România. Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții. Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu!„[1]
Observație.
Jurământ rostesc multe categorii profesionale, fiind un reper moral, așa cum sunt jurămintele depuse de medici, primari, politicieni, juriști și alte categorii profesionale… Spre deosebire de jurămintele militare care sunt obligații cu valoare de lege, la ceilalți sunt repere morale… Din antichitate și până astăzi au cunoscut diverse ”forme”… Cu o excepție: jurământul medicilor! Acesta a suferit doar mici modificări de redactare, nu conceptuale… Există o valoare morală care i-a obligat dintotdeauna pe medici: ”Îmi voi petrece viața și voi îndeplini meșteșugul în nevinovăție și curăție”/ ”Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața”.[2]
(…)
Putem crede că, pe ceilalți, nu-i mai obligă –cu tărie– ceva, deși ”Îmi voi petrece viața și voi îndeplini meșteșugul în nevinovăție și curăție” ar putea fi o obligație pentru toți …
***
Altă observație.
Cum ar fi o întoarcere la matriarhat? Întâlnim un paradox: din analiza SWOT pot dispărea ”punctele slabe”? Posibil. Oricum, femeile reprezintă șeful familiei…
_________________________________________________________
[1] În legea nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare, publicată în Monitorul Oficial nr. 990/12 decembrie 2006
[2] din ”Jurământul lui Hippocrate”