Mic tratat despre pictură

***
Pictasem un tablou cu doi îndrăgostiți. Îi zărisem la intrarea blocului și m-am gândit că asemenea sentimente trebuie să le… imortalizez. Fundalul era uni-închis… Nu știu de ce. Oricum, mimica îndrăgostiților atrăgea… Fundalul, parcă, nici nu exista.
(…)
În realitate, peste trei ani, îndrăgostita a născut. Îndrăgostitul trăia o altă poveste de dragoste. Cu chelnerița barului unde-și ”trecuse” ultimii doi ani…
(…)
Nu demult, i-am revăzut la intrarea blocului. Mimica lor m-a făcut să revăd, mai întâi, fundalul tabloului… Uni-închis.Acesta devenise elementul principal al compoziției…
(…)
Pe moment, m-am gândit să nu mai pictez. Pictam numai iluzii.
(…)
Totuși, mi-am amintit că am nevoie de o activitate cu un dublu aspect: unul sensibil, material, care face legătura cu viața materială și un altul rațional și formal, care să facă legătura cu idealul moral. E posibil, așa cum cred artiștii și Schiller (1), să fie o activitate estetică…
(…)
Eu cred că este o activitate creatoare de iluzii pentru… a trăi. I-aș da dreptate lui Kierkegaard (2) privid raportul dintre frumusețe și bunătate… În artă se poate ”odihni” eticul, chiar dacă viața nu-i numai amestec de sfințenie și harismă.
(…)
(…)
Așa că…
(…)
Mă răzgândesc.Voi mai picta. Se poate trăi numai cu pronia lui Dumnezeu.
___________________________________________________________________

(1) ”Briefe”, 25
(2) Gr. Popa – ”Existență și Adevăr la Soren Kierkegaard”, Sibiu, 1940 (studiu)