Mic tratat despre copăcism și umanism

***
M-am întrebat, dacă un copac își cunoaște toate frunzele. Cred că da… Oare, cum o strigă pe frunzulița de pe rămurica din stânga, a ramurii din stânga, din dreapta trunchiului lui? N-am să știu… Copacii strigă tăcând. Oamenii n-aud strigătele copacilor… Tăcând, copacii n-au spaima că multiplică gesturi inutile. Ei comunică prin nemișcare și prin tăcere. Când copacii trosnesc sau foșnesc, folosesc artileria și infanteria copăcească aflată în război cu vântul… De altfel, nu-mi amintesc să fi văzut vreun copac ”citind” un manual de strategie de F. N. Maude [1] sau Clausewitz [2]… Ei nu atacă, nu dau înapoi. Războiul lor cu vântul e… o șuetă. Între ei, copacii au copăcismul lor.
(…)
Copacii, cu oamenii n-au război… Tăcând, au găsit un fel de materialism dialectic [3] al plantelor, pentru a pune capăt oricărei discuții cu oamenii… Par orbi la manifestările oamenilor.
(…)

Oamenii n-au reușit să pună capăt războaielor, pentru că n-au învățat să tacă. Considerând destinul ca un copac tăcut și orb la orice, omul îl înșală cu discuții asurzitoare și rele. O fi destinul orb, dar nu-i surd! La fel ca și copacul, tăcând, pune capăt oricărei discuții cu oamenii…
(…)

Oare, eu, dacă voi învăța să comunic prin tăcere, voi ști cum îl cheamă pe omulețul care locuiește în casa de pe partea stângă, a străzii din stânga cartierului din dreapta? Cred că nu… Am spaima că voi multiplica gesturi inutile, știind că oamenii (încă) își caută umanismul [4]… În bibliotecă mai am manuale de strategie. Și, nu-s orb la manifestările oamenilor! Nu… Ca să fiu prezent, trebuie să strig, uit că-s parte din Dumnezeu și că, asemenea Lui, pot să fiu prezent peste tot, fără să fiu văzut… Uit să tac.

(…)

Față de copăcism, umanismul pare o ironie lipsită de entuziasm. Dacă omul va învăța să asculte, mai mult decât să se agite și să vorbească, își va salva umanitatea [5] și își va găsi pacea sufletului. Pacea i-a fost lăsată, trebuie doar s-o primească în liniște, așa cum fac copacii… Artileria și infanteria copăcească sunt mesagerii… păcii. ”Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau; nu precum v-o dă lumea v-o dau eu. Să nu se tulbure inima voastră nici să se înfricoşeze.” [6]

***

Copăcismul este un discurs patristic. Umanismul ar trebui să-i răspundă prin ”Tatăl nostru”…

***
Să nu uităm: copacii nu cresc peste noapte, dar viața lor este mai lungă! Cred că e și mai rodnică… Ei cresc (în liniște!) până mor.Lor, umbra noastră nu le este folositoare, umbra lor ne este. Până vine un tăietor care vrea să simtă arșița Soarelui… Mor tăcuți și ne sunt folositori și după moarte.

_________________________________________________________________

[1] Colonel Frederic Natusch Maude (1854–1933) – ”War and the World’s Policy”, ”The evolution of modern strategy from the XVIIIth century to the present time”, ș.a.
[2] Carl Philipp Gottlieb von Clausewitz (1780 –1831) este autorul tratatului de strategie militară ”Vom Kriege” / ”Despre război”
[3] Materialism dialectic = știința despre raportul dintre materie și conștiință, despre legile cele mai generale ale mișcării și dezvoltării naturii, societății și cunoașterii (DEX 1998)
[4] Umanism = orice doctrină care are în centru bunăstarea și demnitatea omului, încrederea în rațiunea umană, fără un ajutor exterior; mod de acțiune care decurge din această concepție și care militează pentru dezvoltarea liberă a personalității umane (DEX ’09)
[5] ”Umanitatea este totalitatea valorilor culturale omeneşti, e cultura acumulată, iar din punct de vedere practic ea este un ideal etic, o tendinţă către realizarea unei forme superior-istorice şi a unui alt om, cu sufletul ideal organizat, tendinţa către omul şi societatea perfectă.” (Definiția aparține lui Petre Andrei)
[6] (Ioan 14, 27)