Mic tratat despre lumea rezultatelor

***
Trăim în lumea rezultatelor. Pentru rezultate bune, în orice, depunem cele mai multe eforturi. Suntem educați pentru competiție. Metodele pedagogice lucrează pentru obținerea de rezultate bune în educație. De fapt, pedagogia induce convingeri. Uneori, induce convingeri false. Se așteaptă un fel efect Placebo… Specialiștii îi zic efect Pygmalion. [1] Rezultatul așteptat: învățăcelul va avea rezultate mult mai bune! E bine, până la un moment dat… Convingerile false sunt îndemnuri adresate unui învățăcel neperformant, de genul: ”Tu ești cel mai bun!”, ”Pe tine contez!”, ”Ești inteligent!” I se inoculează convingeri care se vor transforma în sentimente de încredere. Pentru o perioadă, se pot obține rezultate bune. În timp, convingerile devin ”foarte personale”, ”tradiționale” și pot țintui locului pe învățăcel sau îl pot… îmbolnăvi.
(…)
Convingerile mai pot avea și alte efecte rele: distrug imaginația! Pentru multe domenii ale vieții ”convinsul” este un impostor, un rebut… Un exemplu ușor de înțeles: convingerile politice! Nu numai! Fiind convins că două drepte paralele nu se pot întâlni, își anulează imaginarea că s-ar putea întâlni la infinit… Astfel, matematician bun nu prea poate fi… Convins că ”se va uda”, va ocoli ”băltoacele” vieții… Nu-și mai poate imagina că o ”bălăceală” nu i-ar strica… De fapt, nu va mai putea să se simtă bine fără un motiv.
(…)
Dar, cel mai mare rău îi aduc omului convingerile formate prin auto-motivarea stimulatoare de câștiguri materiale… [2] Acestea se ”bobinează” în individ pentru toată viața. Puțini scapă… Începe lupta convingerilor pentru… certitudini viitoare. [3] O mare greșeală: certitudinile au numai trecut! [4]
(…)
O suficientă sumă de convingeri creează… independență. Doar în viața duhovnicească independența, inconștient, se transformă în… iubire de sine. Monahul este convins că el, dintre toți, îl iubește cel mai mult pe Dumnezeu, că este parte dumnezeiască și, de aceea, vrea să devină cea mai bună variantă de îndumnezeire. Se iubește pentru că-i așa…
(…)
Pentru prea mulți, convingerile dobândesc o nouă dimensiune, unde realitatea și adevărul pot fi percepute la nivelul sistemului nervos central ca o briză răcoroasă pentru orgoliu…
(…)
Convingerile sunt benefice, dacă nu luptă pentru certitudini. [5] Educarea convingerilor pentru un rezultat fericit ar trebui să fie o didactica magna. [6]
(…)
Dacă ne uităm la o baterie fotovoltaică, ne putem convinge că putem funcționa cu ce ne dă Dumnezeu… Așa cum tot încearcă să ne convingă Comenius.
***
__________________________________________________________
[1] Efectul Pygmalion: lipirea unei etichete pe care individul o internalizează (o face să devină parte integrantă a modului său de gândire)
[2] Transformarea ”pur materială” a lui ”pot câștiga” în ”pot câștiga cât mai mult”
[3] Se spune că noi nu iubim certitudinile (moartea ne-o imaginăm ca fiind o certitudine…
[4] Excepții: cele care răspund la întrebarea: ”Ce trebuie cu certitudine?” Răspuns: ”Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și să murim!”
[5] Cu excepțiile de mai sus…
[6] ”Oamenii trebuie iniţiaţi, pe cât este posibil, să nu devină înţelepţi din cărţi, ci din studierea cerului şi a pământului, a naturii. Ei trebuie să cunoască şi să examineze lucrurile prin ei înşişi, iar nu numai prin observaţii şi mărturii străine.” (Comenius – ”Didactica Magna”)