Mic tratat despre sfârșitul ecologic

***
Bunătatea acoperă toate convingerile mele ecologice despre viață. Viața omului bun nu se oprește la granițele științei, misticii, filosofiei, psihiatriei… Practic, nu se oprește… Din când în când, își reia ciclul. Sfârșitul ecologic este… o conversie în ordinea liniară a genelor omului bun.
(…)
Poate c-ar fi bine să ne imaginăm un sfârșit ecologic. Nu-i bine să ne imaginăm că suntem oameni buni. Chiar trebuie să fim.
(…) Așa că…
(…) Eco-epitaful lui Walt Whitman: “Mă ofer țărânei să cresc din iarba pe care o iubesc și dacă mă vrei din nou, caută-mă sub tălpile ghetelor!”, poate fi însoțit de îndemnul lui Saul Bellow: “Caută-mă în buletinele meteo!” și ni s-ar potrivi.
***