Mic tratat despre un transfer de suflet

”Aș vrea să fii ultimul om pe care să-l privesc în ochi, înainte de-a muri!” Pare a fi o replică din filme. Sunt șoaptele unui tânăr, după ce-și sărutase iubita… Sublim!

(…)

Dar…

(…)

Așa-i viața! Rostim cuvinte cu încărcătură emoțională colosală, în care, la început, credem… Este credința inimii fierbinți. Apoi, inima se răcește… Dar, se încălzește creierul… Este principiul termodinamicii vieții. Evident, transferul de căldură, de la inimă la creier, se face cu pierderi în mediul înconjurător… Astfel, omul este un sistem neadiabatic. Este imposibilă funcționarea ca un perpetuum mobile… Așa că, din punct de vedere fizic, omul va muri.

(…)

A privi pe cineva în ochi, înainte de a muri, este ultimul consum de energie umană și reprezintă… transfer de suflet . În termodinamica vieții, formularea lui Max Planck ar putea fi: ”Când temperatura omului tinde la zero absolut, sufletul se transferă Universului”. Este ”Legea Transferului Vieții”.

(…)

Transferul sufletului către Univers este transfer către Dumnezeu. Înaintea transferului, putem transmite și o rugăminte: ”Doamne, vindecă sufletul meu, iartă păcatele mele!”